Castele

Epilog

Trecuseră trei luni de la moartea lui Morgan şi Alesandra încă se mai gândea la acel bărbat îngrozitor, cel puţin o dată pe zi. Maica stareţă o învăţase să se roage pentru sufletul păcătoşilor, pentru că ei aveau mult mai multă nevoie de rugăciuni decât sfinţii, dar Alesandra încă nu se putea obliga să se roage pentru Morgan. Încerca să învingă groaza acelei nopţi. Totuşi, nu voia să o uite pe Victoria şi spunea o rugăciune pentru sufletul ei în fiecare seară, înainte de a se culca. Se ruga şi pentru Roberta. Voia să creadă că ambele femei îşi trăiseră purgatoriul pe pământ în mâinile crude ale lui Morgan şi că acum erau împăcate cu Dumnezeu, în rai. Nathan şi Sara se pregăteau pentru călătoria de întoarcere către casa lor de pe insulă. Caine îi invitase pe Colin și pe Alesandra în casa lor din oraş pentru o cină de adio, împreună cu restul familiei. Mâncarea era rafinată şi destul de bogată, dar Jade se făcu verde la faţă în timpul felului doi. Se ridică brusc de la masă şi ieşi în fugă din sufragerie. Caine nu se arătă prea îngrijorat. De fapt, zâmbea uşor, cu o aroganţă tipic masculină.

Atâta lipsă de sensibilitate nu era în firea lui Caine și când Alesandra îl întrebă de ce nu era mai preocupat de sănătatea soţiei sale, zâmbetul i se întinse pe toată faţa. Jade îi explică el, era din nou însărcinată şi, atâta timp cât era în această stare minunată, nu-i plăcea ca soţul ei să o înconjoare cu prea multă atenţie atunci când o apucau obişnuitele greţuri de dimineaţa şi seara.

Toată lumea îl bătu pe Caine pe umeri. Toastară, apoi Nathan şi Colin, împreună cu soţiile lor, se duseră în salon. Sara fu chemată sus de Sterns să-şi hrănească fiica nerăbdătoare. Alesandra stătea lingă soţul ei şi asculta discuţia de afaceri dintre asociaţi. Ajunseră la subiectul intrării unei sume mari de bani în contul companiei şi Nathan ceru să ştie de unde naiba veniseră banii. Colin era surprins de mânia din vocea prietenului său. Alesandra înţelese reacţia lui Nathan. Ştia că îl bănuia pe Colin că lucrează din nou pentru director.

Colin explică sentimentele Alesandrei faţă de moştenirea ei. Îi spuse cât de jignită se simţise când ei consideraseră că pot folosi banii Sarei, dar nu şi pe ai ei.

- Intrarea reprezintă exact suma pe care Sara ar fi primit-o, dacă lacomul nostru conducător n-ar fi decis s-o păstreze pentru sine, remarcă Colin. Nathan clătină din cap.

- Alesandra, darul tău pentru Joanna a fost şi aşa prea generos, comentă el. Aruncă o privire către frumoasa replică aurită a vaporului său preferat, "Smarald", aşezată pe poliţa căminului. Se uită şi Colin la comoară. Zâmbi, pentru că Nathan aşezase darul acolo.

- E frumos, nu?

- Nu poţi să nu tânjeşti după el, replică Nathan cu o grimasă. O să-l luăm acasă.

- Mă bucur că vă place, spuse Alesandra. Se întoarse spre soţul ei, pentru a-i sugera că ar putea cere meşteşugarului să-i facă un alt vapor pentru el, dar Nathan îi întrerupse gândurile când îi spuse că nici el nici Colin nu mai aveau nevoie de banii din moştenirea ei. Aveau o situaţie financiară suficient de bună acum.

- Investeşte banii în casa pe care Colin a cumpărat-o pentru voi, sugeră el.

Ea clătină din cap,

- Soţul meu a folosit banii pe care i-a primit dintr-un contract de asigurare, primind o plată consistentă, Nathan, dar castelul nu are nevoie de prea multă muncă. Aş vrea să poţi vedea interiorul înainte de a pleca. Nu e departe de unde stăm acum şi este foarte spaţios. Colin îşi întoarse privirea de la vapor spre soţia lui.

- Scumpo, dar nu este un castel.

- O, ba da, îl contrazise ea. Este casa noastră, Colin, şi deci castelul nostru.