Castele

Capitolul V

Ea nu l-ar fi lăsat să moară. Nici nu l-ar fi lăsat singur. În momentul în care fu trezită de gemetele de durere ce veneau din dormitorul lui Colin, se dădu jos din pat. Alesandrei nu-i păsa de aparenţe. Nu conta pentru ea că intrarea în dormitorul lui ar fi reprezentat un comportament neadecvat. Colin avea nevoie de ajutorul ei şi ea avea să-l ajute. Își spuse în timpul în care îşi puse rochia şi merse alături, Colin se afla în pat şi stătea întins pe burtă, peste cuvertură. Era descoperit și gol. Ea încercă să nu observe asta. Colin deschisese toate ferestrele şi acum camera era rece. Atât de rece încât vedea aburi când respira. Draperiile se umflaseră din cauza vântului aspru şi duşmănos, iar stropii reci de ploaie pătrundeau în cameră.

- Doamne,Dumnezeule! încerci să te sinucizi?

Colin nu-i răspunse. Alesandra se grăbi să închidă ferestrele înainte de a se întoarce lângă pat. Vedea numai o parte din faţa lui Colin, dar era de la ajuns ca să-şi dea seama că nu se simţea bine..

Îi trebui câtva timp, dar în final reuşi să tragă păturile de sub el, apoi să-1 învelească cu ele. El îi spuse să-l lase în pace. Ignoră ordinul. Îi puse mâna pe frunte, simţi că arde și se duse imediat să-i pregătească o compresă umedă.

Colin era prea slăbit ca să se certe cu ea. Îşi petrecu toată noaptea lângă el, umezindu-i fruntea, la fiecare cinci minute, și vomând în oala de noapte tot atât de des. Nu mai era în stare să dea afară nimic, pentru că stomacul lui era gol lacum, dar el încă mai încerca,scoțând nişte sunete oribile.

Voia apă. Ea nu-i dădu nici un strop. Încercă să-i explice dar el nu era în stare să o asculte. Din fericire, era prea extenuat să-şi poată lua singur.

- Dacă înghiţi ceva, va veni înapoi. Am avut boala asta Colin. Ştiu ce spun. Acum închide ochii şi încearcă să te odihneşti. Te vei simţi mai bine mâine.

Voia să-i dea o rază de speranţă şi de aceea îl mințea. Dacă boala evolua la fel ca la ceilalţi, Colin avea să se simtă groaznic, cel puţin o săptămână.

Previziunea ei se dovedi adevărată. Nu se simţi mai bine nici a doua zi, nici a treia. Alesandra se ocupă personal de îngrijirea lui. Nu-i lăsă nici pe Flannaghan nici pe Valena să intre în cameră, de teamă să nu se molipsească şi ei, dacă s-ar fi deapropiat prea mult de Colin. Flannaghan încercă să-i spună că, de fapt, el ar fi trebuit să-l îngrijească. Era nobila lui datorie, explică el, să se expună riscului.

Alesandra îi răspunse că ea avusese deja boala, aşa că era singura potrivită să qaibă grijă de Colin. Era îndoielnic că se va îmbolnăvi din nou. Flannaghan risca mai mult şi cum s-ar fi descurcat ei, dacă ar fi fost și el bolnav.

Flannaghan fu convins în final. Se ocupă de îngrijirea casei şi chiar îşi luă o sarcină în plus, anume aceea de a răspunde la scrisori în locul Alesandrei. Nici un vizitator nu era primit. Medicul,sir Winters, se întoarse să vadă obrazul lui Raymond şi, în timp ce era acolo, Alesandra îl consultă în legătură cu boala lui Colin. Medicul nu intră în camera lui Colin, pentru că nu dorea să se molipsească, dar îi dădu un tonic, care, credea el, putea să calmeze stomacul iritat al pacientului şi sugeră să fie spălat cu buretele, pentru a-i fi potolită febra.

Colin era un pacient dificil. Alesandra încercă să urmeze sfaturile medicului, spălându-l pe Colin cu buretele muiat în apă rece, noaptea târziu, când temperatura crescu. Îi spălă întâi pieptul şi mâinile,cu o compresă rece, şi continuă spre picioare. Colin părea adormit, dar când îi atinse piciorul rănit, aproape că sări din pat.

- Aş vrea să mor în pace, Alesandra. Acum ieşi naibii afară de aici.

Înjurătura nu o afectă, pentru că ea îi ştergea încă partea inferioară a piciorului. Gamba lui era plină de cicatrice din dreptul genunchiului până la călcâi, Alesandra nu ştia cum de o primise, dar chinul pe care trebuie să-l fi îndurat îi zdrobea sufletul. Se gândea că era un miracol că putea să meargă. Colin îşi trase cuvertura peste picioare şi-i spuse din nou, pe un ton răstit să părăsească odaia. Ochii ei se umplură de lacrimi. Se temea că o văzuse. Nu vroia ca el să ştie că privirea aceea scurtă asupra piciorului lui îi provocase o asemenea reacţie. Colin era un om mândru şi încăpățânat. Nu dorea mila ei şi era nervos din cauza cicatrii. Alesandra se hotărî să-i distragă atenţia.