Castele

Capitolul XIV

În următoarele două săptămâni, un şir nesfârşit de vizitatori îi reţinu atenţia lui Colin. Sir Richards venea atât de des, că ar fi putut la fel de bine să-şi instaleze un dormitor propriu. Caine se oprea în fiecare după-amiază pe la ei, la fel și Nathan. Alesandra nu îl vedea prea mult pe soţul ei în timpul zilei, dar serile îi aparţineau. Colin îi spunea ultimele noutăţi despre investigaţiile lui, imediat după cină. Dreyson se dovedi foarte util. El descoperi că, doar cu patru luni înainte de dispariţia Victoriei, fusese făcută o poliță de asigurare pe viaţă. Beneficiarul înscris în contract era fratele ei, Neil. Poliţa era susţinută de Morton & Sons. Prin sursele lui, Colin află că Neil ar moşteni considerabila dotă a surorii lui, pusă deoparte în ziua naşterii ei de o mătușă îndepărtată, în caz că ea nu se mai întorcea de la Londra să o revendice. Sir Richards venise să ia cina cu ei. Îl ascultă pe Colin explicându-i Alesandrei ce aflase, apoi mormăi un comentariu pentru sine.

- Nu poate pune mâna nici pe moştenirea ei şi nici pe cea de asigurare până când nu găseşte un cadavru. Dacă el nu este vinovatul, iar mobilul sunt banii, de ce s-ar fi dus atât de departe să-i ascundă cadavrul?

- Da, nu e prea logic, aprobă Colin. Iar el însuşi are un cont mare în bancă. Sir Richards aprobă.

- Dar poate că s-a gândit că-i trebuie mai mult, spuse el. Alesandra ne-a spus că Neil n-o plăcea prea mult pe sora lui, adăugă el. Iată o dovadă, chiar dacă întâmplătoare, care ne îndreaptă spre Neil. Vedeţi, a cerut-o în căsătorie pe Roberta acum şase ani, dar ea l-a preferat pe viconte. S-a zvonit că Neil a continuat să-i facă curte şi după ce s-a căsătorit. Unii credeau că între ei doi este ceva. Aici intervine legătura dintre cele două femei.

- Nu-mi pot imagina nici o femeie care să-l vrea pe Neil Perry, şopti Alesandra. Nu e deloc fermecător.

- Ai mai primit vreun dar? întreba el. Ea clătină din cap.

- Cadoul pe care l-am comandat pentru Nathan şi Sara a sosit în dimineaţa asta. Colin aproape că l-a distrus de furie înainte de a-şi aminti că eu l-am comandat. Din fericire, n-a stricat decât cutia.

- Ai uitat să spui că ai comandat ca darul să fie poleit cu benzi aurite, spuse Colin. Ar fi fost nevoie de cinci ore ca să-l distrugă.

Caine îl întrerupse, dând buza în sufragerie.

- Au găsit cadavrul Victoriei! Colin se întinse şi o luă pe Alesandra de mână.

- Unde? întrebă el.

- Pe un câmp, la distanţă de o oră, cu calul, de aici un - ţăran a dat din greşeală peste locul unde era îngropat. Caine se opri la jumătate. Privirea Alesandrei îi arăta disperarea ei. Caine nu avea de gând să intre în detalii şi să-i mărească suferinţa.

- Autorităţile sunt sigure că este al Victoriei? întrebă ea.

Ochii ei se umplură de lacrimi, dar se forţă să-şi păstreze calmul. Va plânge pentru Victoria mai târziu - şi pentru sufletul ei - şi le va face pe amândouă... după ce va afla omul care-i făcuse rău.

- Bijuteriile pe care le purta... cu ajutorul lor au făcut identificarea, explică Caine.

Sir Richards dorea să vadă unde fusese găsit cadavrul. Împinse scaunul înapoi şi vru să se ridice.

- E prea întuneric ca să se vadă ceva, îi spuse Caine directorului.

Trase scaunul de lângă Alesandra şi se aşeză.

- Va trebui să aştepţi până mâine.

- Cine e proprietarul terenului unde a fost găsită? întrebă Colin.