Castele

Capitolul VII

Tatăl lui Colin dori să fie el acela care să-i dea Alesandrei vestea cea bună. Dar Colin nu voia să-1 lase; dorea să-i spună el însuşi hotărârea luată.

- Pot să-ţi dau un sfat, frate? întrebă Caine, Aşteptă aprobarea lui Colin şi apoi îi spuse:

- Nu cred că ar trebui să-i spui tu. Tatăl lui nu-l lăsă să termine.

- Va trebui să afle, Caine.

- Da, desigur că va trebui să afle, încuviinţă Caine zâmbind. Dar, din experienţa mea destul de limitată în ce priveşte femeile, am reuşit să înţeleg cât de cât că nu le place să li se impună ceva.Colin ar trebui s-o ceară în căsătorie.

-Păi, atunci fă asta în timpul cinei, sugeră tatăl lui.

- Eu voi decide când şi unde, anunţă Colin zâmbind.

- Îmi promiţi că rezolvi totul în seara asta? Îi ceru tatăl lui. Eu nu pot să spun nimic, până nu o ceri în căsătorie. Gweneth va trebui să înceapă pregătirile.

- Mama s-a ocupat deja de toate, replică Colin. Ducele se ridică şi îşi frecă mâinile cu satisfacţie.

- Nici nu pot să-ţi spun ce încântat sunt și sunt sigur că Alesandra va fi fericită.

Era atât de mândru, încât nici Colin nici Caine nu-i amintiră că în urmă cu o oră se opusese căsătoriei fiului lui cu Alesandra, considerându-i total nepotriviţi.

Caine dorea să discute între patru ochi cu fratele lui, mama lor veni grăbită în salon, distrăgându-le atenţia. Ducesa de Williamshire era o femeie măruntă, cu un păr blond, cârlionţat şi ochi căprui. Vremea fusese blândă cu această femeie frumoasă. Avea doar mici riduri și numai o umbră de păr cărunt.

Gweneth era de fapt mama vitregă a lui Caine, dar nimeni nu acorda atenţie acestui fapt, îl trata ca pe fiul ei şi Caine o acceptase de mult timp ca pe propria cusa mamă.

- Jade şi Alesandra vor coborî într-o clipă. Veniţi vă rog în sufragerie. Se răceşte mâncarea. Băieţi, veniţi s-o sărutaţi pe mama voastră. Vai de mine, Caine, ai slăbit, nu-i aşa? Colin ce-ţi mai face piciorul? Te mai doare?

Nici nu ştiau că nu aştepta răspuns la întrebările acestea, știind că-i place să-i răsfeţe şi se purta ca o mămică grijulie, fără să bage de seamă că erau bărbaţi în toată firea.Gweneth era singura care îndrăznea să-l întrebe pe Colin despre piciorul rănit. Toţi ceilalţi ştiau că trebuiau să ignore acest lucru.

-vPrinţesa Alesandra este cea mai fermecătoare fată spuse soţia lui Caine intrând în salon. În drum spre soţul ei, se opri să-l sărute pe duce, în semn de respect, şi apoi pe Colin.

- Eşti încântat de Alesandra, Delfinule? îl întrebă ea, folosind porecla pe care şi-o câștigase de pe vremea când naviga pe mare.

- Unde e? întrebă Colin.

- În biblioteca tatălui tău, răspunse Jade. Ochii ei verzi străluceau amuzaţi.

- A văzut toate cărţile lui şi aproape că a leşinat de bucurie. Când am plecat, se uita prin jurnalul cu cele mai noi descoperiri în domeniul naval.

Gweneth se întoarse imediat spre majordom şi-i ceru să-i spună Alesandrei că era aşteptata la cină. Îl luă de braţ pe soţul ei. Murea de nerăbdare să-i povestească ce se hotărâse la întrunirea de familie, dar nu putea, până ce părinţii lui şi Colin stăteau prea aproape. El mângâie părul roşcat închis al soţiei sale şi se aplecă ca s-o sărute.

- Cred că ar trebui să mergem, anunţă Gweneth, îl luă pe soţul ei de braţ şi ieşind din salon, alături de el. Ceilalți îi urmă.

- Vreau să vorbim între patru ochi, mai târziu, îi strigă Caine lui Colin.