Capitolul XI

946 70 2
                                    

Colin o trezi pe Alesandra a doua zi de dimineaţă.

- Scumpo, deschide ochii. Vreau să-ţi vorbesc despre plecare. Ea se strădui să se scoale.

- Unde pleci?

- La lucru, răspunse el. Ea vru să se bage înapoi sub cuvertură. Colin trecu peste marginea patului şi o luă de după umeri. Nu putea spune dacă avea ochii deschişi sau nu, pentru că părul lung şi cârlionțat i se revărsa pe faţă şi-l împiedica s-o vadă. O ţinu cu o mână, iar cu cealaltă îi împinse părul din față exasperat şi amuzat în acelaşi timp.

- Te-ai trezit?

- Cred că da.

- Vreau să stai în casă până când mă întorc acasă. Am dat deja ordinele necesare lui Ştefan şi Raymond.

- De ce trebuie să rămân în casă?

- Ai uitat de poliţa care expiră peste treizeci de zile? Alesandra căscă zgomotos.

Probabil că uitase.

- Vrei să spui că trebuie să stau închisă sub cheie o lună întreagă?

- Vom lua fiecare zi la rândul ei, nevastă.

- Colin, cât e ceasul?

- Câteva minute după răsărit.

- Doamne, Dumnezeule!

- Mi-ai auzit instrucţiunile? întrebă el. Ea nu-i răspunse.Coborî din pat, îşi puse halatul, și se duse în dormitorul lui. Soţul ei o urmă.

- Ce faci?

- Mă bag în patul tău.

- De ce?

- Aici e locul meu. Alesandra se băgă sub cuvertură şi un minut mai târziu adormi adânc. Colin trase puţin cuvertura,se aplecă şi o sărută pe obraz.

Flannaghan aştepta în hol. Colin trecu în revistă instrucțiunile pentru majordom. Vreme de treizeci de zile, casa avea să devină o fortăreaţă şi nu trebuia lăsat înăuntru nimeni în afară de familia apropiată.

- Va fi uşor să nu lăsăm pe nimeni să intre, domnule, dar va fi foarte greu s-o ţinem pe prinţesa noastră înăuntru. Prezicerea lui Flannaghan se dovedi corectă.

Bătălia începu chiar în acea dimineaţă, ceva mai târziu. Majordomul era cu noua lui stăpână aşezată pe podea, în dormitorul lui, înconjurată de o mulţime de pantofi ai soţului ei.

- Ce faceţi, prinţesă?

- Colin are nevoie de încălţări noi, replică ea.

- Dar are cel puţin cinci perechi pe care nu le poartă deloc. Preferă vechii Hessian, deşi Weliington-ii au alții mai moderni acum. Alesandra se uită la tălpile cizmelor.

- Flannaghan, ai observat că tocul de la cizma stângă e mai puţin tocit?

Majordomul îngenunche lângă stăpâna lui şi privi cizma pe care stăpâna o ţinea în mână.

- Pare nou-nouţă, remarcă el. Dar ştiu că le-a purtat...

- Nu a purtat aceste cizme, îl întrerupse ea.Ridică cizma puțin. Uite asta se vede că e purtată, nu?

- Ce vreţi să spuneţi, prinţesă?

- Ce vorbim acum rămâne între noi, Flannaghan. Nici soţul meu să nu ştie nimic despre această discuţie, pentru că este sensibil când e vorba de piciorul lui.

- Nu voi spune nici un cuvânt.

- Pare că piciorul rănit al lui Colin este puţin mai mic decât celălalt. Aş vrea ca un cizmar să se uite la aceste cizme și să facă unele ajustări.

CasteleWhere stories live. Discover now