50.Un raspuns neasteptat

2.2K 115 5
                                    

JULIE'S PART.

"Ne mai jucam mult?" maraie barbatul, lasandu-se pe vine exact langa mine.

Am cazut in fund, dandu-ma instinctiv inapoi. Inima statea sa imi sara din piept, iar mainile nu mi se opreau din tremurat. Mi-am prins fata in palme, fiind singurul lucru pe care l-am putut face. 

"Nu ma asteptam sa te gasesc aici.." murmura, apucandu-ma de antebrat si ridicandu-ma in picioare.

Mi-am masat usor tamplele cu varfurile degetelor, sprijinindu-ma cu sodul de blat si incercand sa imi revin din sperietura zdravana de care tocmai avusesem parte si tot cred ca socul mai mare a fost cand am vazut cine era. Parul sau blond era ridicat intr-o creasta usor dezordonata, iar ochii sai de un albastru tulburat, ma priveau tematori si puteam regasi o oarecare stanjeneala in adancul lor.  Cand mi-am ridicat din nou privirea spre el, statea cu mainile in buzunarele pantalonilor negrii de trening si isi daduse gluga jos. 

Am recunoscut imediat hanoracul bleu marin cu manecile negre si sireturile ce atarnau de o parte si de alta, pe tivul glugii. Erau la fel tocite ca ultima data cand il vazusem imbracat in el. Buzele sale pline erau stranse intr-o linie nesigura, iar din cand in cand, isi musca incet buza de jos. Ghetele de baschet din picioarele lui, ce aveau sireturile desfacute si talpa aspra imi explicau cum de am crezut ca sunt bocanci. In tot acest timp cat l-am examinat, el nu si-a mutat privirea de pe fata mea. 

Intalnindu-i din nou ochii albastri, un fior mi-a strabatut sira spinarii. Un fior plin de amintiri ce mi-a provocat o intepatura usoara in piept. Mi-am dus instinctiv mana pe piept, luand o gura mare de aer, inchizand incet ochii si simtind cum bataile inimii isi reluasera ritmul normal. Il simteam incordat si stanjenit. Mana sa a atins blatul, zguduindu-l putin, probabil din cauza tensiunii pe care o simtea. 

"I-imi pare atat de rau, Julie!" spune amar, intorcandu-se spre blat, si prinzandu-i marginile cu amandoua palmele. 

Nu puteam sa ma misc. O imagine mi-a traversat fugar mintea, lasand o urma adanca: era el, cu ochii injectati. O parte a lui pe care nu am vazut-o niciodata, dar totusi s-a aratat si s-a sfarsit tragic. Mi-am scuturat incet capul, limpezindu-mi gandurile si m-am apropiat incet de el, punandu-i mana pe umar. 

Trecuse atat timp si pe el inca il macina ce a facut... Pentru ca asa era el. El era Matt pe care il cunoscusem cand intrasem la universitate, nu cel ce a incercat sa ma violeze. Emotiile ma coplesau tot mai mult, cu cat imi aminteam ce se intamplase. Cum a inceput, cand ma invitase la balul de Halloween, la care nu am ajuns din cauza ca i s-a stricat masina cand a oprit in fata unui magazin sa cumparam mai multe bandaje pentru costumul lui Ash si ne-am intors pe jos... si cum planuiam sa mergem undeva vara urmatoare, doar noi doi..Apoi a aparut el, ca o tornada ce m-a absorbit imediat, ca un abis in care mi-am dorit sa cad si am cazut de buna voie.

Nu il mai vazusem de atunci. Ash probabil a tinut legatura cu el, avand in vedere ca a intrat in casa ei pur si simplu si nu o invinovateam pentru asta. Ash si Matt erau singurii mei prieteni de aici.

Din vina mea a baut in seara aceea. Din vina mea si-a pierdut controlul. Dar nu mi-a fost greu sa uit de tot ce se intamplase. Lumea mea luase o intorsatura ciudata, iar ce facuse el nu m-a afectat prea mult dupa aceea. Am trecut peste astea foarte repede si era ultima persoana la care ma asteptam sa apara aici. Ma asteptam sa fie.. nu. Simteam ca devin paranoica, asa ca m-am oprit din a ma mai gandi le ce s-a intamplat si am vorbit:

"Stiu ca iti pare.." am murmurat, mangaindu-i incet umarul. 

"A fost numai vina mea, nu ar fi trebuit sa-" 

"Nu, Julie! A trebuit! Nu stiam ce se ascunde in adancul meu pana atunci." m-a intrerupt, ridicandu-si fata, ce acum era brazdata de lacrimi, spre mine.

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now