40.Cheia

3.2K 130 8
                                    

 Imi pare rau ca am intarziat asa mult cu acest capitol! Am avut doua saptamani extrem de incarcate cu teze si teste. Este cel mai lung pe care l-am scris pana acum, lasandu-le la o parte pe cele "combinate",  mi-a luat in jur de sase ore. Scuzati-mi greselile, sunt foarte obosita; stiu ca asta nu e o scuza, dar am avut o saptamana grea, in care am primit o veste foarte proasta... 

Sper ca acest capitol sa se ridice la nivelul asteptarilor voastre si sa stranga ceva voturi. 

Spor la citit!

JULIE'S PART.

Il priveam terifiata incercand sa procesez tot ce se intamplase defapt, ramanand cu gura intre-deschisa pentru cateva secunde.

"D-de ce faci asta?" am murmurat, privind in gol si simtind siroaiele de lacrimi ce mi se rostogoleau in josul gatului.

"Pentru ca pot." a raspuns pe un ton indiferent.

Genunchii incepusera sa-mi tremure, iar peretii o luasera la goana. Inainte sa mai pot schita ceva, am cazut pe parchetul rece, pierzandu-ma in intunericul lesinului.

HARRY'S PART.

Usa de fier s-a deschis, iar unul dintre gardieni a intrat, indreptandu-se direct spre mine. M-a prins de maini, legandu-mi incheieturile cu o sfoara aspra si groasa; apoi m-a scos din incaperea infecta.  

Afara era extrem de frig. Roua era inghetata pe firele de gazon tunse la perfectie, iar aleea era acoperita cu gheata. Am intrat intr-o cladire mare si inalta din piatra neagra si lemn innegrit si putrezit, aproape prabusindu-se sub povara multelor schimbari facute planului initial de constructie. 

Ceea ce m-a surprins a fost sala lacom de mare, fiind tarat pe niste scari metalice prinse in suruburi pe peretele din dreapta, ajungand undeva...pe o platforma de fier, ca pe un balcon cu vedere la sala imensa. Mainile mi-au fost legate iar, de data asta de balustrada cu un strat denivelat de rugina.

Inainte sa faca nodul, mi-am tras mainile, impingandu-l in zid si lovindu-l puternic in barbie. Gardianul s-a scurs pe perete ca un vierme si m-am aplecat, luand pistolul din tocul scrijelit de piele pe care il avea in jurul taliei.

Cand am inlaturat sfoara, mi-am vazut cosmarul. Era pe partea cealalta a incaperii, exact in dreptul meu. Ridicand pistolul, l-am incarcat si am apasat pe tragaci, lasand glontul sa loveasca geamul de sticla. 

Am ramas perplex vazand ca glontul nu a facut decat sa perforeze sticla la suprafata, ramanand infipt acolo. Era un perete de sticla. Bagand pistolul la spate, am pus ambele palme pe bara ruginita si mi-am atintit privirea spre cusca din mijlocul incaperii, ce era momentan goala.

In momentul in care gardurile s-au ridicat, efectiv, din podea, am observat cateva camere video ce am iesit din tavan printr-o trapa. Am apropiat rapid incheieturile, incruntandu-ma. Fiecare dintre ele avea un led verde pe obiectiv, lucru ce m-a facut sa-mi dau seama de faptul ca atunci cand ledul disparea, camera captura imagini.

I-am aruncat o privire veninoasa lui Bruno, stiind ca el e in spatele camerelor, apoi privirea mi-a fost atrasa de gesturile nestapanite ale lui Joyce, care acum era imbracata intr-o fusta conica si un sacou barbatesc, iar alaturi de ea in birou, era un barbat ce parea a fii un om de afaceri.

Ceva nu e bine...

JULIE'S PART.

Deschizand incet ochii, m-am intins pe canapeaua comfortabila, privind tavanul pentru cateva secunde, iar in momentul in care realizat unde eram, materialul pufos al canapelei a devenit un pat de cuie. 

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now