M-am foit pe canapea, cu ochii inchisi, incercand sa gasesc bratele puternice ce ma cuprindeau cand am adormit, dar nu am reusit. Am deschis ochi incet. M-am ridicat de pe canapea si am tras draperiile. Razele soarelui m-au lovit ca un autobuz, asa ca le-am tras la loc. Cat era ceasul?
Am auzit zgomot in bucatarie, unde stiam sigur ca il voi gasi pe el.
Mi-am tarat picioarele alene si m-am frecat la ochi incercand sa inlatur orice urma de oboseala. Harry era aplecat peste chiuveta si ...scuipa?
"Oh, serios Harry?" am spus, apropiindu-ma de el.
"Julie, dute in living." a zis el printe dinti.
"O doamne, H-Harry.." murmur, privind locul in care scuipa.
Chiuveta era acoperita de sangele pe care Harry il scuipa...Respira sacadat. I-am pus mana pe umar si l-am intrebat ce are, dar a continuat sa imi spuna sa plec si asa am facut. Ce s-a intamplat iar? M-am asezat pe covor si mi-am strans picioarele la piept inconjurandu-le cu mainile. Mii de intrebari imi invadau mintea din nou.
"Ti-a sosit masina, gangstere!" o voce pitigaiata m-a facut sa tresar. Medeea?
Harry a venit din bucatarie stergandu-si barbia cu dosul palmei.
"In sfarsit! Esti cea mai tare." a spus entuziasmat, prinzand-o cu mainile de umeri si scuturand-o.
M-am ridicat si m-am rezemat de scheletul din rigips ce forma un fel de intrare in living, avand in vedere ca intre living si hol nu era o usa. Medeea a iesit afara urmata de Harry. Au vorbit putin, nu am auzit ce, apoi ea i-a dat niste chei si a plecat fara sa mai zica nimic. Harry a ramas afara vorbind la telefon.
Convorbirea nu a durat mult, dar am putut observa incruntarea de pe fata lui Harry si modul brutal cum a aruncat telefonul pe alee. Dar nu aveam de gand sa il intreb din nou ce s-a intamplat pentru ca stiam ca urma sa nu imi spuna.
S-a intors cu fata spre casa si s-a uitat in sus, apoi a venit inauntru.
"Imi pare rau pentru mai devreme. Doar ca nu vreau sa te implic in problemele mele." a spus si mi-a mangaiat obrazul cu unul din degetele lui lungi.
"Suntem bine." am replicat si am lasat capul in jos privind pardoseala.
"Trebuie sa plec..." a spus si mi-a ridicat barbia.
"Nici nu o sa intreb unde."
"Nu fii asa. Nu suport sa te vad asa. Doar ca ...trebuie sa ai incredere in mine, da?"
"Am, Harry."
Si-a apasat tandru buzele pe ale mele, apoi a deschis gura transformand-se intr-un sarut. Unul lung...L-a intrerupt cu un zambet care m-a facut sa zambesc si eu fara sa vreau.
"Zambetul tau imi da fiori in intreg corpul." a murmurat.
"Ma face sa te doresc mai mult..." a adaugat.
"Dar nu poti sa ma ai." am replicat, ridicand ambele sprancene.
"Trebuie sa pleci, iti amintesti?" am intrebat, privindu-l.
"Si daca plec ce?!" s-a rastit, ridicandu-ma si punadu-ma pe unul din umerii sai astfel incat sa stau cu capul in jos.
"Nimic!" am tipat, simteam cum imi urca sangele in cap.
"Nimic?! Ia sa vedem!" a spus, incepand sa se invarta.
"Nuu! Harry, opreste-te, vad in 3D!" si m-a lasat incet jos.
YOU ARE READING
He's so strange...- I.His Everything
Fanfiction[HS] "Sentimentele pe care le simt fata de tine ma poarta dincolo de limite, spre cea mai dulce si periculoasa obsesie." a spus ea. "Stii ce insemni pentru mine si nu o sa te las sa uiti asta!" a fost tot ce a zis el.
