He's so strange...- I.His Everything

41.Doar o coasta rupta

JULIE'S PART.

In momentul asta, bancheta din spate a masinii mele era cel mai comod loc in care am fost vreodata. Imi rodeam obrazul pe interior, ignorand convorbirea intensa dintre Harry si, probabil, Jaden. Dupa cum ma asteptam, am fost la spital. In timp ce asistenta se invartea de colo-colo, cautand ceva apa distilata si betadina sa imi curete ranile provocate de coliziunea cu acel pomisor, eram preocupata de privirea pierduta a lui Harry.

Nici macar nu stiam cum ne-am intors in oras, dar nici nu aveam de gand sa-l intreb. Parea foarte stresat si distras de situatia lui Jaden. Vocea ii urca din cand in cand, aproape urla, dar o cobora imediat, amintindu-si probabil cine e cine in discutia lor. Era afectat de faptul ca Jaden nu trimisese pe nimeni dupa noi si ca am fost nevoiti sa trecem prin tot ce am trecut ca sa iesim si l-am pierdut pe Louis. 

Sentimentul de vina imi strangea stomacul ca intr-o menghina, facandu-ma sa ma ghemuiesc pe bancheta. Mi s-a parut ca vad o lumina cand am iesit din biroul lui Bruno, dar eram atat de concentrata sa ies, incat atunci cand l-am vazut pe Harry am rasuflat usurata, uitand de Louis... L-a scos pe cret si s-a intors dupa mine, iar eu...

"Ti-e frig?" a pronuntat apasat, aducandu-ma inapoi pe pamant.

Imi imbratisasem genunchii, iar cand am deschis gura, un norisor alb de abur a iesit ca dintr-o locomotiva. Strangeam atat de tare jacheta in maini, incat incheieturile degetelor mi se albisera si nu le mai simteam.  Am clipit repetat, ridicandu-ma in sezut si privindu-l in oglinda retrovizoare.

"Uhum.." am mormait, lipindu-mi capul de geamul rece, iar mana lui Harry a alunecat pe butoanele de pe bord, pornind caldura.

Am inspirat adanc, expirand pe gura. Una din asistentele de la spital observase bandajul din jurul bazinului meu si a insistat sa fac o radiografie. El nu a fost de acord cu niciuna dintre interventii, respingand si cea mai mica incercare a asistentelor de a se atinge de el. A tras, cuminte, unul din scaunele cu picioare metalice din salon, scartaind pe gresia rece, asezandu-se pe el. Nu m-a intrebat nimic in legatura cu lovitura de la coaste, de fapt, nu mi-a vorbit deloc de cand am ajuns la spital. M-am lasat carata in brate pana intr-un salon, ingropandu-mi fata in tricoul lui. Neoanele de pe holul lung si ingust parca fugeau de langa mine, iar zecile de asistente roaiau pestetot. Nici nu m-am sinchisit sa ripostez la felul in care susoteau blondele cu halate albe si cum il dezbracau pe Harry din priviri. 

Linistea apasatoare facea drumul pana acasa si mai dificil, pe langa aglomeratia infernala din mijlocul orasului. Chiar si la ora asta tarzie, oamenii normali se intorceau de la lucru; eu ma intorceam din excursia mea in inchisoarea tatei. Nu am fost la cursuri de ceva timp si cred ca am foarte multe de recuperat.

Niall m-a sunat de cateva ori, dar nu am avut dispozitia necesara sa port o discutie cu el, asa ca i-am lasat un mesaj. Ma simteam obosita si slabita. Aveam nevoie de un dus fierbinte si cateva ore bune de somn. Plimbandu-mi fruntea pe geamul umed, acum aburit, mi-am dat jacheta jos. Harry ma urmarea in oglinda retrovizoare, probabil asteptandu-se sa sar din masina sau mai stiu eu ce...

Pana sa ajungem acasa, s-a pus ploaia. Stopii marunti se loveau de geamul fumuriu, facandu-ma sa inchid ochii si sa ascult sunetul gol, ce se auzea din ce in ce mai des. Am inchis ochii pentru cateva secunde, apoi i-am deschis cand Harry m-a apucat de brat, ajutandu-ma sa cobor din masina. Privindu-ma intrebator, a luat jacheta de pe bancheta si a tinut-o deasupra noastra. Aproband, am inaintat odata cu el, intrand in casa. 

Mi-am aruncat ghetele in hol si am pornit spre dormitor, dandu-mi tricoul murdar jos. Podeaua scartaia sub pasii lui grei, in timp ce eu scotoceam prin dulap dupa un maieu si  un short. A intrat in camera, fara tricou, si-a dat sosetele jos si s-a intors spre mine. Inchizand dulapul, am trecut pe langa el, indreptandu-ma spre baie.