60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 77

Ora 07:30

-Iulian, poți să stai mai mult, zice mama lui Florin și mă îmbrățișează. 

-Trebuie să ajung undeva, chiar nu mai pot râmăne, mă scuz și plec. 

Urc în mașină și pornesc spre Oliver, el este cam singurul care n-ar avea ce face pe aici, stă maxim vre două săptămâni și se întoarce în Spania. 

Ajung în câteva minute la el, mă salută și-și deschide laptopul pentru a mai căuta niște chestii. A tot încercat să le afle numele și la restul, dar n-a găsit nimic, nici eu n-am găsit. Fata ar trebui să facă 18 ani în câteva zile, iar băiatul are vreo 15-16 ani. Am mai căutat niște informații despre Maol în speranța că vom găsi ceva, dar nu mare lucru. A murit la 23 de ani, avea o logodnică care l-a părăsit cu vreo jumătate de an înainte de moartea lui, a fost călcat de o mașină când se grăbea spre muncă și, aparent, el a lăsat câte ceva pentru fiecare frate al său. Nathan a intrat în posesia firmei imediat după decesul lui Maol pentru că era major, iar frații săi au o casă asigurată, bani în jur de vreo 5 milioane de fiecare și o mașină, de fapt, bani de-o mașină, bani speciali pentru o mașină, vreo 500 de mii la număr de fiecare. 

-Acum vom merge să vedem un mormânt, asta fac tinerii normali, îl aud și-mi dau ochii peste cap. 

-Nu-mi pasă ce e normal și ce nu e, îi replic nervos. 

Accelerez când ieșim din oraș și resping apelul lui Nathan. 

Ora 10:30

-Ești sigur că aici e? întreabă curios atunci când ajungem în fața unui mormânt. 

„Maol Ridochi" scrie pe piatra funerară, deci sigur ăsta e. Nu știu ce am vrut să aflu de aici, dar n-am altă idee. De frații săi mai mici nu pot da, iar alte rude nu cred... bunicul lui Nathan, ar merge să vorbesc cu el. Poate trec și pe la apartamentul lui Nathan. Astea cred că sunt următoarele destinații. 

Dau roată mormântului în timp ce-mi aprind un joint și mă întorc la Oliver. El încearcă să găsească persoana care s-a ocupat de înmormântarea sa, iar asta este o întrebare bună. Oare Nathan? Valentina? Bunicii lui? Nu mi s-au părut deloc în doliu, erau la fel, habar n-am cum de și-au putut ascunde o asemenea suferință. 

-Băieți, vreți amendă? se aude vocea unui bărbat și-mi dau ochii peste cap când văd că e gabor. 

-Se dă închisoare de la 2 la 7 ani pentru consum, apreciez că e doar o amendă care va ajunge în buzunarul vostru, zic sarcastic. 

-Ce căutați pe aici? Nu păreți să suferiți după cineva. Sau, cine știe, nu există sentimente la drogați. 

-Bătrâne, mai ușor cu vorbele că nici tu n-ai cazierul perfect. Sau, dacă-l ai, ți-l pătez eu, nu-i problemă, îi replică Oliver. 

-Ce tupeu pe voi, comentează alt gabor care acum apare. 

-Mersi, îl am de la tata. 

-De când a fost în pușcărie? întreabă în batjocoră primul. 

-Nu, ci de când a băgat-o pe mama la pârnaie pentru tentativă de omor. 

-Așcia nu dare departe de trunchi.  

-Mai, gabori buni, nu vreți să ne ajutați cu ceva? intervine Oliver și-l privesc confuz, dar înțeleg rapid ce vrea. 

-Cu ochelarii ăia pot crede doar că ești drogat. 

E miezul zilei, ce ar trebui să poarte? Da, are un joint în gură și ochelari de soare, dar Oliver e cam... De ce-i caut scuze? Înainte să plecăm de la aeroport a cerut să-și aprindă un joint. E posibil să fi devenit din nou dependent.