60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 37

Ora 04:30

Parchez mașina în fața clădirii și aștept să-i văd și pe prietenii mei înainte să ies. Bat pumnul cu iei și intrăm înăuntru. Rămân ușor șocat că sunt toți aici, dar e de așteptat.

-Omul vostru e sus, vreau să văd ce idee aveți, spune Markus și se uită în special la mine.

Decid să ignor complet că este și Mikey aici și urc la etaj. Este legat de un stâlp, dar se pare că ei nu s-au atins de el.

-Iulian, putem vorbi? se aude vocea lui Mikey.

-Nu mai insista că sunt sătul.

Aud pași spre un scaun și cred ca s-a așezat acolo.

Jonathan nu stă pe gânduri prea mult și scoate o funie cu care-l leagă de încheieturi. Am înțeles ce vrea să facă. Iau o bară de metal și-o trec peste o grindă din același material. Florin îl ia pe sus, iar eu îi leg fiecare mână de un capăt un barei. Mai iau o funie cu care fixez bara la mijloc și-l leg pe Cristi de mijloc. Oliver aduce benzină și trage capătul funiei cu care l-am legat la mijloc și-i dă foc.

-Sunteți nebuni! strigă panicat și începe să se agite, dar în zadar.

-Oliver, uită-te pe ceasul digital la oră, spun și el înțelege la ce mă refer.

Îmi pun brațele pe umerii lui Cristi și-l cobor la nivelul meu, el fiind susținut în aer de mâini. Oliver spune cât e ora, dar îl face să privească atent acel ceas.

-Ăla e...

-Te-am jucat ca pe proști, iar tu credeai că mă poți juca, zic amuzat și-i dau o palmă.

-Alea trebuiau...

-N-au fost cadouri de iertare, ci de împăcare, dar la mine nu există a doua șansă, așa că taci.

-Tu ce credeai, că Iulian e o bucată de plastilină? intervine și Florin, dar el îi dă un pumn în adevăratul sens al cuvântului.

-Nu-l vreau inconștient, vreau să ardă de viu, zic cu zâmbetul pe buze și-i dau un pumn în mandibulă.

Iau o bere și-mi aprind un cui. La fel fac și ei și stăm să privim spectacolul. Începe să țipe, așa că-i bag o cârpă în gură. La etaj urcă Remy și rămâne șocat pentru câteva secunde la ce vede.

-Aveți friptură, cârnați, mici? Poate legume? Să facem un grătar dacă tot avem foc, zice Jonathan în timp ce-l împinge pe Cristi cu o rangă.

Îi cheamă și pe restul. Nu știu ce e mai ciudat, că ne comportăm de parcă ăsta ar fi un foc de tabără sau că suntem atât de calmi referutor la omul din cameră care arde de viu. Cristi reușește să-și dea jos cârpa și începe să vorbească cu mine ca să-l las viu. Iau ranga de la Jonathan și merg în fața lui.

-Mai spune o dată, ce i-ai făcut Lolei și ce voiai să-i faci Jessicăi? întreb ironic și-i rup hainele de pe el cu ranga.

-Iulian...

-Da, așa mă cheamă, dar ăsta va fi ultimul tău cuvânt, zic fără sentiment și-l lovesc cu ranga în pat.

I-am spart capul și l-am lăsat inconștient. Îi curge sânge, dar nici că-mi pasă. Îmi iau briceagul din buzunar și, având grijă să nu mă ard, îi desfac abdomenul. Mă șterg pe mâini cu cârpa de mai devreme și mă duc de unde am venit.

-Voiam să ardă mai mult, dar mă enerva, zic supărat.

Z: Ce faci?
Iulian: Cu niște amici la o bere și un joint.