60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 62

Ora 02:30

Intru încet în camera lui și rămân surprins atunci când vă e încă treaz.

-Nu dormi? întreabă îngrijorat. 

Își întoarce capul spre mine și-mi zâmbește apoi se ridică pe parginea patului. 

-Nu pot de dorul tău, spune inocent. 

Încui ușa înainte să merg la el și să-l sărut până va implora după aer. Îi simt mâinile pe sptale mele, iar acel inel îmi face pielea de găină pentru că-l poartă și e de la mine. Se lasă pe spate, cu mine peste el. Mă împing între picioarele sale și rup sărutul atunci când simt că nu mai am aer în plămâni. 

-Sunt la un perete distanță, zic încă încercând să-mi reglez respirația. 

-Asta doar mai tare, șoptește și mă mai sărută o dată înainte să mă ridic de pe el. 

Mă așez în pat și-l trag la mine în brațele mele. Își pune capul pe pieptul și unul dintre picioare între ale mele, foarte aproape de zona intimă. 

-Cât crezi că va ține? întreb șoptit. 

Își ridică capul spre mine apoi se ridică și mă privește urât. 

-Cum adică? Nu mi-o băga din nou pe aia cu frații, lasă-mă cu ea. Cum adică „cât crezi că va ține"? Iulian, dacă nu vrei asta, știi unde e ușa, dar eu te iubesc. 

Mă uit la el și-mi dau seama cât de prost sunt. Mă ridic în genunchi, îmi pun palmele pe fața lui și-l sărut blând. Pare că se împotrivește, dar nu-mi rezistă mult timp și-mi răspunde la sărut cu poftă. 

-Și eu te iubesc, doar că... unde crezi că vom ajunge? întreb reținut. 

-Căsătoria nu s-a legalizat, adopția nici atât, deci tot cum suntem acum, răspunde calm. Mâine plec să mă văd cu un om de afaceri, mă întorc diseară, spune din senin. 

-Pleci să mă înșeli? întreb pe un ton acuzator. 

-Cum să înșel cel mai bun iubit! zice jucăuș. 

-Câți ai avut? întreb amuzat. 

-Unul, pe tine, răspunde gânditor. 

Mai stăm de vorbă, iar în câteva zeci de minute plec în camera mea. 

Ora 07:30

Intru în bucătărie și rămân surprins să nu-l văd pe Nathan aici. 

-Unde e Nathan? întreb curios știind că în camera lui nu e. 

-A plecat, se întoarce în câteva ore, răspunde pe un suspicios Valentina. 

Mă așez la masă și încep să mănânc sandviciul făcut de Valetina. Primesc priviri fugitive de la cei doi, dar prefer să le ignor. Sunt destul de sigur că se prind că e ceva ciudat între mine și Nathan, dar eu nu zic nimic, nu vreau să fiu luat la întrebări. 

-De ce vă tot uitați așa la mine? răbufnesc. 

-Dar cum ne uităm la tine? întreabă pe un ton ciudat Valentina. 

-Ce... Cum... Ce...? Mă priviți suspicios și nu înțeleg de ce, zic dezorientat. 

-Vorbim diseară, spune tata rece. 

Nu-mi place, nu-mi place chiar deloc. Au vorbit și au aflat că ne iubim reciproc sau ce? Nici nu vreau să știu ce e în mintea lor acum.

Ora 11:30

-Ce colier frumos! exclamă Milly când o vede pe Lola. 

-Da, este de la cel mai tare om din lume! exclamă și-i arunc o privire serioasă, așa că rectifică: Cel mai tare om din lume după părinții mei, frații mei și iubitul meu. 

Toți se uită ciudat la ea, dar nu le acordă atenție. I-am explicat că eu nu trebuie să fiu peste familia ei și mi-a spus că nu intenționase să-și facă frații să se simtă prost, doar că era entuziasmată de existența mea și-o înțeleg, și mă bucur că și ea a înțeles ce am vrut să spun. 

Acum luăm masa în 5, de ce? Lola a complotat cu Clara ca să luăm prânzul așa. La masă ne aflăm așa: eu, Lola, Edy, Clara și Milly. A cincea roată la căruță, logic. 

-Denis, fratele geamăn a lui Iulian, e frate adoptiv cu Lola? întreabă confuză Milly. 

-Da, poveste lungă, răspund și ridic din umeri. 

-Am timp, spune cu zâmbetul pe buze. 

Îi cer telefonul și mi-l dă destul de reticientă. Îmi caut contul de Instagram, găsesc prima postare cu Eric și i-l dau înapoi apoi îi explic că sunt niște înregistrări de-ale unchiului meu legate de ce s-a întâmplat. Citește câteva rânduri și-mi mulțumește încă șocată de ce scrie acolo. O văd cum derulează câteva postări și apoi spune: 

-L-ai găsit pe Savani McGreg la tine în pod? 

-Da, fostul proprietar îl răpise în propria casă, răspund degajat. 

-Ești bine... emoțional, pshihic? întreabă șocată. 

-Mai rău sunt Savani și Eric, zic și ridic din umeri. 

-Savani a avut de suferit de la lipsa de hrană și igienă, iar Eric a fost torturat puțin în speranța că vor alfa ce-i interesa, dar n-a avut nimic grav, intervine în dicuție și Lola. 

Începem să vorbim pe subiectul ăsta și trebuie să mai explic încă o dată tot ce s-a întâmplat în ambele cazuri, iar asta mă cam enervează, dar nu comentez. Îi înțeleg, sunt curioși. 

Ora 23:30

Toată ziua ma încercat să dau de Nathan, dar nimic. Am întrebat-o și pe Valentina dacă a dat de el, dar a avut același rezultat ca mine. De tata sau Eric nici nu mai zic. N-au mai insistat cu nicio discuție la cină, dar asta nu mă încălzește cu nimic știind că Nathan nu dă niciun semn de viață. 

-Iulian, vino puțin, se aude vocea tatei. 

Îmi ridic privirea din ecranul laptopului și pot vedea tristețea de pe fața lui, dar care dispare imediat și-mi zâmbește. Îmi pun o expresie facială neutră, îmi iau laptopul și-l urmez până în living. Valentina plânge și-i tremură mâinile. Nu-mi place. 

-S-a întâmplat ceva? întreb într-un final. 

-Nathan..., încearcă să vorbească, dar plânge mai tare, așa că mă uit la tata. 

Mă rog mai tare ca oricând să nu fie vorba despre el. 

-E la spital, spune distant. 

Cred că aș fi leșinat dacă n-aș sta pe canapea. 

-E bine? întreb pe același ton distant. 

Amândoi se uită la mine și cred că întrebarea nu prea are sens. În cameră intră și Eric și-și dă seama instant că e ceva în neregulă, așa că-l ia pe Eric să-l întrebe separat despre ce e vorba. Se întorc amândoi după câteva secunde, dar eu tot n-am primit niciun răspuns la întrebarea mea. 

-Tată...? insist. 

-Are nevoie de o tranfuzie urgentă de sângă, dar n-avem om compatibil..., zice pe un ton trist. 

-N-are veri, unchi, mătuși, bunici? întreb, iar răspunsul e negativ. 

Stau puțin pe gânduri și apoi văd laptopul și-mi scot telefonul din buzunar. Cred că e a treia sau a patra oară când fac asta.