60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 59

Ora 09:30

Mă asigur că n-am uitat nimic, că am toate actele necesare și cobor la parter. Telefonul îmi sună într-un mod care mă face să-l arunc într-un perete, dar îi răspund lui Fred și-i spun că vin în 5 minute. Închid apelul și plec. Nu, nu vreau să văd pe nimeni, știu că cineva m-ar face să rămân, iar starea mea emoțională nu-mi permite să-l mai văd pe Nathan. Mă distrug, știu, dar e mai bine să plec acum. Urc la volan și plec spre hotelul unde este Fred, el îl sărută pe Denis apoi urcă pe locul din dreapta și plecăm spre pod. 

-Poate ne mai oprește o dată poliția, glumește el. 

-Le iau nemul la rost dacă se întâmplă asta, zic nervos.  

Își dă ochii peste apoi pornește muzica și-și dă geamul jos. Știe că nu sunt într-o stare extraordinară, deci nu insistă să vorbească cu mine.

Ora 15:30

Mai iau o aripioară de pui în timp ce vorbim despre chestii nesemnificative. Nu ne-a oprit poliția, dar m-a sunat tata să mă întrebe de ce am plecat așa brusc. I-am eplicat că n-aș fi vrut să-l văd pe Nathan, a fost dezamăgit, dar a acceptat. Nu mi-a spus dacă e dezamăgit de sentimetele mele sau că am plecat, fără să spun la nimeni. Cred că ambele e răspunsul corect. 

Mă șterg pe mâini și deschid televizorul pentru a vedea ce mai e nou, dar atenția îmi este captată de știrea ce e acum pe ecran. 

-„Azi se fac 6 ani de când Griff Cooper a dus spre moarte multe vieți omenești. A vrut să asasineze Vicepreședintele, dar a fost prins la timp și asasinat pe loc. Toată lumea se bucură pentru treaba minunată a autorităților de-a remedia situația. Înainte de tentativa lui de asasinare acționat un grup de oameni care au murit din cauza lui. În următoarele momente, colega mea, Mihaela, vă va povesti din nou toate evenimentele.

-Da, doamnelor și domnilor, Griff Cooper a condus un grup de oameni spre sinucidere. Știa toate riscurile acțiunilor sale, dar el a continuat să dea oridine până ia văzut pe toți morți. El susținea că acei oameni erau trădător, că ei voiau să-l asasineze pe Vicepreședinte, dar toate dovezile îl incriminează pe el ca trădător..."

Opresc televizorul, dar pornesc muzica apoi îmi iau laptopul și încep să caut chestii despre acest Griff Cooper. Cineva l-a vrut într-o lumină proastă, iar eu voi scoate asta la iveală. Încep să citesc chestiile pe care le-a făcut și chiar era devotat acestei țări, dar fix oamenii pe care îi apăra l-au omorât. Găses câteva poze și-a murit exact cum a spus Nathan, în genunchi, cu două gloanțe în ceafă. Oare el își crede tatăl vinovat? Nu pare că el e trădător, dar nici nu-mi pot da cu presupusul. Dacă au zis că există dovezi pentru trădare impotriva lui, iar el spune că alții sunt trădătorii, înseamnă că există dovezi care arată nevinovăția lui Griff. 

-Griff Cooper era în armată? întreabă curios Fred cu ochii în ecranul laptopului. 

Îl închid rapid, dar nu înainte să mă asigur că nimeni nu-mi poate detecta numele sau adresa apoi îl pun undeva pe jos și mă întorc la mâncare. 

-Nu știu, e prima oară când aud de el, zic și ridic din umeri. 

Dacă cauți pe Google chestii despre Griff Cooper, găsești doar ce e mai rău, imaginea lui e în mocirlă, dar eu am căutat în spatele protecțiilor de stat și am găsit ce era mai important. Cineva de la stat l-a vrut mort, a vrut să-l vadă la pământ, dar oare cine? Sau poate cineva a făcut să pară că e vina statului pentru tot și el e acum liber și bine mersi. Habar n-am, dar nici nu cred că aș avea cum să scot adevărul la iveală. 

Ora 22:30

O întârziere de 30 de minute, chiar n-au cum să vorbească serios. Am ajuns la aeroport, Fred a zis că are niște treabă, așa că a plecat, iar acum au anunțat că este o întârziere de 30 de minute. Îmi scot telefonul din buzunar și observ câteva mesaje de la pritenei. Lola mi-a luat viața la rost că n-am îmbrățișat-o de plecare, Oliver, Florin și Jonathan aproape zic că vin și eu doar ca să mă vadă că sunt bine. Ben zice că Lola plânge pentru că n-am îmbrățișat-o. Mai dau puțin în jos și-l văd. Un mesaj de la Nathan. 

Nathan: Poate sună dubios sau ireal, poate nici n-o să-mi bagi în seamă mesajul sau poate deja mi-ai blocat numărul, poate n-o să te mai văd niciodată sau poate mă urăști atât de tare încât nu vrei să mai respir lângă tine. Nu știu, există multe „poate", iar eu nu sunt bun la verbalizare, dar uite-mă aici. Oricum, vreau să-ți spun ceva de mult timp, când zic de mult timp, păi de mult timp. Nu un an, nu doi, ci de 4 ani. Voi începe prin a spune că știam de la început să sunt bi, mersi că n-ai scos niciun cuvânt lângă mama, și voi continua cu faptul că deja mor de dorul tău. E ciudat, știu, dar te iubesc. Nu ca pe un frate, prieten amic sau orice altceva, ci la modul romantic. Cum am ajuns aici, chiar nu știu, nu-mi dau seama cum am permis să se întâmple una ca asta, dar nici nu cred că mai contează. Nu iubesc, eu n-am fost învățat să iubesc, nici tata nu fusese, dar mama l-a vrâjit cumva, la fel ai făcut și tu cu mine. Sunt multe chestiii în neregulă cu asta, cu mine, cu sentimentele pentru tine, n-am vrut să recunosc niciodată că am astfel de sentimente pentru tine, dar mi-a scăpat, n-am mai putut rezista. Iulian, m-ai adus cu picioarele pe pământ și m-ai aruncat în aer în același timp, m-ai făcut să te iubesc și să te urăsc în același timp, m-ai făcut să vreau să-mi iau lumea în cap și să stau în același timp, m-ai făcut să te vreau și să te gonesc în același timp, m-ai făcut să să mă urăsc pentru că te iubesc. Prin Z voiam să aflu dacă e vreo posibilitate ca sentimentul să fie reciproc, dar logic că nu e. Niciun om normal nu s-ar îndrăgosti până peste cap de fratele său vitreg. Da, nu sunt normal la cap, nu mai sunt de când te-am văzut pentru prima dată. Mi-am renegat sentimentele cât de mult am putut, m-am mințit singur, dar atunci când ai spus că ești gay, pur și simplu, am simțit cum o iau razna. Doar de atât avusesem nevoie pentru a ceda de tot, te-am vrut, te vreau și te voi vrea o viață, dar știu că, cel mai probabil, nu te voi avea vreodată. Am încercat orice pentru a te îndepărta de mine, pentru a mă urî, pentru a nu mă mai privi într-un mod care-mi făcea respirația să se oprească, am încercat orice. Aproape ți-am dat și foc, n-a fost cu intenție, în încercarea mea de mă urî, apoi ai început și tu să joci după mine. Nu te-aș putea urî vreodată, dar am sperat că poate se va întâmpla, dar nimic. Te iubesc chiar și după tot ce s-a întâmplat. Mă bucur că pleci, dar mă doare extrem de tare. Te-aș vrea chiar acum, lângă mine, dar sunt sigur că deja ești în avion și chiar sper să fie așa. Nu cred că te vei întoarce prea curând, sau, dacă o vei face, nu va fi pentru mine. Mă urăsc și mă detesc, te urăsc că m-ai făcut să te iubesc. Sper să găsești pe cineva care te merită, nu ca Mikey sau Cristi. Nu-mi pasă ce-ai făcut, nu-mi pasă că ai intrat în lumea aia, nu-mi pasă de nimic ilegal din ce-ai făcut, eu te iubesc indiferent de situație. Mă întreb de câte ori am spus că te iubesc, nici nu știu, dar o mai spun o dată: te iubesc, gay tâmpit. O să termin asta cu un simplu: Adio! Glumesc, nu fac nicio prostie (de parcă ți-ar păsa oricum). Am început să nu mă mai pot controla lângă tine, anul trecut voiam doar să te sărut până aș fi rămas fărăr aer, m-am prefăcut că tocmai atunci descopeream asta, deoarece nu voiam să te enervezi prea tare de mine. Nu m-am culcat cu nimeni la acel club, nici cu blonda (e lesbiană și doar mă folosea pentru că ai ei nu prea sunt de acord), dar modul în care o priveai, nu verbalizai, dar o priveai într-un mod ce mă făcea să cred că ar fi o mică posibilitate, dar toate speranțele mi s-au dus când te-am văzut cu Mikey. M-am culcat cu tine, iar acea noapte a fost cea mai frumoasă din viața mea, dar am plecat înainte să te trezești, nu voiam să fie o situație prea dubioasă, așa că am plecat. Te-am văzut când ai plecat cu Fred și aproape că voiam să mă urc în mașină și să merg după tine pentru un ultim sărut, dar n-am făcut-o. Nici nu mai contează ce a fost, eu ți-am spus ce era mai important, te iubesc, de aici cred că ne putem spune un adio. Eu nu voi face nicio prostie, dar sigur nu vei mai vrea să te văd, nici eu n-aș vrea să te văd acum. Pa, Iulian. Te iubesc!. 

Ăsta e roman, nu mesaj... Stai, a zis că mă iubește?!

Mă ridic de pe scaun, mă uit la ceas și înjur. 22:55. Gândesc rapid și plec spre ieșire. Iau un Uber, îi dau adresa lui Fred. Ajunge în câteva minute, cobor și urc în mașina mea. 5 ore. Cine a venit cu ideea de a face liceul atât de departe de casă? Cred că eu, dar nu contează. Încerc să-l sun, dar nimic. Îi dau câteva mesaje, dar nu le primește. Mi-a dat block. Apăs pedala de accelerație chiar dacă sunt în oraș, dar nici nu-mi pasă. A zis că mă iubește, nu las asta așa! Pun telefonul în suportul lui apelându-l încontinuu. El chiar crede că poate scăpa așa de mine? Mai vorbim, băiețaș!.