60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 51

Ora 07:00

Imi pun un pahar cu suc de mere și-l beau aproape instant. Am nevoie de ceva care să-mi distragă atenția de la Nathan, dar nu cred că există acel ceva. Îi văd și pe restul că intră în bucătărie și... pe blondă. Grozav!

-Blondo, tu n-ai casă? întreb ironic. 

-Am un nume, îmi replică nervoasă 

Aici m-am blocat. Cum o chema? Măcar mi-a spus vreodată? 

-Da... Cum zici tu, închei asta aici pentru că habar n-am cum o cheamă și încă am dubii referitor dacă mi-a spus măcar această informație. 

Mă întreb dacă tata sau Valentina mai știu cum o cheamă. Uneori am impresia că nici Nathan nu știe exact, iar asta mă amuză. 

Îl văd pe Nathan destul de încordat, dar nu înțeleg de ce. Suntem exact ca acum un an, n-ar trebui să fie bine? Dacă stai să mă gândesc mai bine... încordat era și anul trecut când luam masă toți. Mă întreb de ce e așa. 

-Iulian, trebuie să vorbim acum! se aude vocea lui Jonathan și aproape că mă înec cu mâncarea. 

-Cum ai intrat în casă? întreb confuz. 

-Am zis acum! zice nervos. 

-Unde arde? întreb nervos și mă ridic de la masă. 

-Iubire, ai uitat ce s-a întâmplat aseară? întreabă nervos. 

Îmi dau ochii peste cap când le văd privirile confuze în geam, dar asta nu-l face să fie mai calm. Îl întreb ce s-a întâmplat și-mi spune că Lilith a început să-i recomande pshihiatri pentru că e gay. Înțeleg de ce e nervos. Vrea să scape de ea și a încercat deja cu vorba bună. Îi recomand să meargă la poliție pentru oricum acea casă este pe numele lui și practic e violare de domiciliu. Nu părea prea încântat, dar a spus că va mai trece pe la Florin și Oliver înainte. Mă întorc la masă și încep să mănânc un sandvici. 

-De ce vă spuneți „iubire"? întreabă confuz Nathan. 

-E un apelatic la mișto, nu înseamnă nimic pentru noi, răspund și ridic din umeri. 

Nathan o întreabă pe blondă dacă vrea să meargă undeva și pleacă în secunda următoare. 

De ce am impresia că va crede că Jonathan este acel cineva? Da, mă înțeleg bine cu Jonathan și uneori pare că ne admirăm reciproc, dar nimic mai mult. N-a existat niciodată ceva romantic între noi și așa va rămâne. Eu îl vreau pe Nathan, nimeni altcineva nu contează. 

-Cum o chema? întreabă stânjenit tata. 

-Blondă. N-am nicio idee, zic și ridic din umeri. 

Începem să testăm nume de fete dintre care unul sigur e al ei, dar nu prea cred. Am ajuns să propunem c-o cheamă Cleo, dar nu cred. Niciunul nu crede. Renunțăm din ghicit și ne întoarcem la mâncat. 

Ora 11:30 

-Ești sigur că e un loc bun? întreabă Oliver în timp ce dă o cutie jos din mașină.

L-am sunat pe la 9 pe Oliver să mergem să le ardem, iar acum am ajuns într-un fel de poiană. Nu vreau să trag de timp, le ardem rapid și plecă. Maxim vreo oră. 

-Voiai să le ardem în stradă? îl întreb ironic. 

Își dă ochii peste cap și aruncă un băț de chibrit într-una dintre cutii. Ia fost aproape instant și chiar îmi place ce văd. Lângă mai pune încă trei pentru a se face un pătrat, el își aprinde o țigară și se așază pe iarbă, iar eu îl imit. Nu-mi aprind o țigară, dar mă așez lângă el. Îl văd cu coada ochiului cum se uită la mine câteva secunde bune înainte să spună: