60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 73

Ora 07:30

-Ce facem azi? întreabă Nathan.

Primesc un mesaj pe telefon și se pare că avem și azi și mâine program. Îl anunț să ne petrecem ziua cu tata și fetele. Nu pare încântat, dar absolut deloc. Nu comentează, dar tot îmi dau seama că nu vrea să stea cu ei.

-Presupun că trebuie să mergem la Filip. 

Îl aprob și începem să ne îmbrăcăm. Îl văd că este abătut, că ar vrea să dea înapoi și că și-ar dori să nu-i vadă, dar nu înțeleg de ce. 

-Nathan, te simți bine? întreb îngrijorat.

-Da, sunt bine, răspunde imediat și-și trage pe cap tricoul.

Pleacă înaintea mea spre mașină și merg și eu la el imediat apoi pornim spre tata. Mai insist de câteva ori, dar îmi răspunde sec și mereu zice că ee bine, deci nu cred că mai are sens această tentativă de interogatoriu. 

Ora 10:15

-Ce căutăm în... mijlocul pustietății? întreb confuz. 

-Fără semnal, internet sau altceva, comentează Amelia.

-Asta este și ideea, vreau să vă înțelegeți, îl aud pe tata și parcă regret că am venit. 

O zi rezist, dar venim acasă abia mâine seară. Simt că o voi lua razna în zilele astea. Îmi iau telefonul cu speranța că era doar o glumă, dar nu, chiar nu există nicio metodă de-a comunica cu nimeni. Îl întreb unde suntem și încerc să găsesc locația pe Google Maps. În cele din urmă, văd că este un lac mai departe puțin. Singura problemă este că nu pot vedea în ce parte e. Merg la mașină, îmi las telefonul și alte dispozitive care sigur nu mă vor ajuta cu nimic zilele astea și iau o busolă și, doamne ajută, o hartă.

-Hai să instalăm corturile, spune Karina, iar tata le ia. 

-Știi să citești o hartă? întreabă curioasă Amalia. 

-Logic că știe, omul ăsta știe orice, îi aud vocea lui Nathan și-mi dau ochii peste cap.

Prefer să-i ignor și merg să pun harta pe capota mașinii. Mă uit în jur după drumuri europene sau județene sau orice fel de drum mai vizibil pe hartă și-l găsesc pe cel pe care suntem acum. Așez harta și busola în așa fel încât să fiu orientat spre nord și mai verific o dată. Realizez rapid că mașina conține fier și le pun pe asfalt. Le analizez puțin și trebuie să merg înainte pentru acel lac. Împătur harta și-o pun în buzunar, la fel și busola. 

-Ai găsit ceva interesant? întreabă Karina. 

-Un lac, răspund și ridic din umeri. 

Dau să merg la Nathan pentru a-l întreba dacă vine cu mine, dar mă opresc atunci când îl văd că vorbește cu Amelia. Prefer să nu-i bag în seamă și merg singur spre lac. Păreau că se ceartă, dar tot nu consider ca fiind ceva prea important pentru a interveni. 

Ora 13:00

-Iulian, ești pe aici? îi aud vocea Ameliei și ies la suprafața apei. 

-Zi, o îndemn. 

Îmi zice că avem mâncare, o întreb ce, îmi răspunde sandviciuri, așa c-o întreb dacă i-ar plăcea niște pește. Se uită confuză la mine, dar îmi răspunde afirmativ. O rog să aducă o cutie de plastic dreptunghiulară și să le zică și celorlalți ce am în plac, pleacă și se întoarce în câteva minute. Mă scufund puțin și scot câțiva pești de mărime medie pe care-i omor ușor cu mâinile goale. Barbar, dar merge.

-OK, mă sperii puțin, dar îmi place cum gândești. Cum îi facem? întreabă curioasă. 

-De asta m-am ocup eu, se aude vocea lui Nathan și mai îl văd cum vine la noi.