60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 16

Ora 00:00

De ce faceți asta?

Ați pornit de la ideea că nu vă convine să știe Nathan despre voi și ați ajuns să-mi da-ți viața peste cap. De ce faceți asta? De ce vă pasă atât de mult/puțin de mine încât să-mi dați toate informațiile asta? Ce se întâmplă dacă nu mai caut nimic și las totul așa? Mă ve-ți omorî? Nu prea cred. Cine vă pune să faceți asta ACUM? De bună voie, mă îndoiesc. Unde vreți să ajungeți? 

Răspundeți!

Ce poți face când tot ce știai despre viața ta ajunge să se dovedească a fi doar niște minciuni spuse de părinții tăi? Vorbești cu cei care ți-au dat informațiile și care te duc la debunie. Și dacă își bat și mai tare joc de tine? Păi... Indiferența ar fi cea mai bună armă. 

Nu mai înțeleg nimic din tot ce se întâmplă. Am impresia că tot ce știam a fost doar o minciună. Că... Eu sunt o minciună. De ce mi-a ascuns tata toate astea? De ce și mama mi-a ascuns adevărul? E cineva vinovat sau a fost planul lor de-a nu-mi spune nimic din toate astea? Vreau adevărul! Vreau să știu ce se petrece în jurul meu!

Iau o sticlă de alcool, scrisoarea și mă arunc în pat. 

-"Urăști să stai singur, deci unde te duci?" Citesc al cincilea indiciu, dar nici acum nu-mi sună mai cunoscut locul despre care e vorba.

Am avut momente în care voiam să fiu singur, dar și momente în care uram chestia asta. De obicei mergea la clădirea părăsită unde mai merg și acum, dar nu cred că-i acolo. Cineva ar fi găsit până acum un plic pe care scrie "Al șaselea" sau ar fi văzut pe cineva care dă târcoale clădirii. 

Mergeam des și la bunica din partea mamei, dar a murit acum 5 ani, iar tot locul ăla a intrat în paragină. Îmi plăcea curtea mare și să alerg găinile pe acolo. Tot la bunica am învățat să călăresc și să am grijă de un cal sau orice alt animal. Acolo mi-am petrecut cele mai frumoase veri, alături de prietenii mei de-o viață, Jonathan, Florin și Oliver. Se pare că orice am face, ajungem să fim mereu unul alături de altul. Acolo mergeam și când mă simțeam respins de toți... Până și de mine... Deci acolo sigur e următorul indiciu. 

Ora 07:30

Sunt obligat să mă comport perfect normal, așa că voi merge la micul-dejun și mă voi comporta cât mai normal cu putință. Acum am și treaba cu secretele pe cap, dar și treaba cu Nathan. Mă simt de parcă mă îngrop singur. 

-Bună dimineața, băieți! Ne salută Valentina, dar nu-mi pot ridica privirea din podea. Mă simt nasol. Mă simt de parcă... De parcă n-ar trebui să fiu aici.

-OK. Spui acum ce e cu tine, Iulian! Îmi ordonă tata, iar răspunsul meu este un simplu dat din cap în semn negativ. 

-Totul e în regulă. Perfect chiar. Zic cu un zâmbet fals pe buze și sper să nu mai pună întrebări. 

-OK... Atunci, Nathan, tu de ce ești atât de tăcut? Întreabă tata, iar răspunsul lui e identic cu al mei. O mișcare din cap în semn de negativ și câteva cuvinte ce să arate că e bine, acompaniate de un zâmbet fals. 

Ora 09:30

Am dus plicul la poștă cu exact aceeași destinație, iar acum îl aștept pe Denis să vină, dar cred că părinții săi sunt sceptici cu privire la plecarea de câteva ore de acasă cu mine. Chit că m-au văzut în carne și oase, e normal să nu-l lase cu mine. Mai ales că e puțin ciudat să-l iau cu mine în condițiile în care abia ieri ne-am întâlnit pentru prima dată.