7. „ Parcă eram o mucoasă. ”
— Hai la vilă.
Încă refuz să-l privesc, dar nu vreau să merg cu el. Mi-e frică de el. Mi-e frică de acea persoană scapată de sub control. Însă nu mai pot sta nicio secundă în această cameră care mă face să-mi derulez imaginile a ceea ce s-a intamplat cu puțin timp în urmă.
— Ești în siguranță acum, spune din nou când își îndreaptă mâna spre mine, dar eu refuz să i-o prind.
Însă nu avea rost să mai fac nimic în acest loc. De aceea îi prind mâna, după care mă trage pe picioare. Însă amețesc, camera se învârte cu mine și sunt la un pas de a-mi pierde conștiința, însă acesta își trece un braț pe sub spatele meu și unul sub picioarele mele și mă ridică de la sol. Nu protestez, vreau să mă agăț de gâtul său, însă mă simt ca o furnică în brațele sale, așa că doar îmi lipesc palmele pe pieptul său.
Simt aerul rece ce mă lovește în față din plin și încep să tremur. Deschid ochii, iar acesta se uita la mine să vadă dacă sunt trează.
— Nu poți merge pe motor, așa-i?
Ridic din umeri, dar era clar răspunsul. Acesta mă lasă în jos si mă rezemă de motor, ținandu-mă de braț, pentru a fi sigur că nu mă prăbușesc la pământ. Eram mai bine, nu mai aveam amețeli, însă eram aproape paralizată de frică. Tot ce se întâmplase...îmi bântuia capul.
Erick își scoate telefonul, trimite niste mesaje, după care își bagă telefonul în buzunarul de la spate a blugilor.
Își îndreaptă din nou atenția către mine, iar eu mă cutremur sub ochii săi. El era într-un tricou negru, jacheta lui fiind încă pe mine. Îl observ că se cutremură și el de câteva ori, iar eu îi înmânez jacheta, fără să-l privesc în ochi. El mi-o ia din mână și o așează din nou pe mine, fiind prea aproape de mine câteva secunde.
— Nu tremur de frig.
L-aș fi întrebat dacă de frică, însă nu e cazul. Tremură de nervi. Scena pe care am văzut-o cu el, trăda totul.
În scurt timp ajunge o mașină albă, parcând fix lângă motocicletele Blackband, iar din aceasta coboară un tip, aruncând cheile spre Erick, iar el le prinde printr-un reflex mult prea rapid. Amândoi se salută, dând din cap, apoi Erick mă apucă de brațul stâng și mă conduce ușor spre mașină. Mă așez încet pe locul de lângă șofer, iar acesta se pune imediat la volan, ocolind mașina. Bagă cheile în contact și plecăm în câteva secunde de la acea casă ce mi-a făcut doar amintiri neplăcute.
Pe drum nimeni nu spune nimic, de aceea îndrăznesc să ațipesc, fiind încruntată. Imaginile din cap nu aveau să-mi dispară prea curând.
* * *
Imaginile din acea casă nenorocită mi se derulează iar și iar, ce mă fac să tresar, cu un mic țipăt. Sunt în camera mea din vila Blackband.
Sunt încă în rochia de la petrecere și jacheta lui Erick este lângă mine. Ușa se deschide ușor în timp ce analizez cum stau lucrurile, și-l văd pe Erick, intrând cu o ceașcă din care iese abur și se așează pe un scaun ce-l trage lângă patul meu.
— Nu am ajuns demult, începe el o conversație și-mi așează ceașca pe măsuța de lângă pat. Te simți mai bine?
Eu încuviințez din cap și îmi las privirea să cadă pe mâinile mele, în niciun caz la el.
— Voiam să vorbesc despre asta cu tine după ce te odihnești, însă dacă am ocazia o să ti-o spun acum. Dacă mai vrei să fii un membru din Blackband, eu te voi ajuta, clar? În ciuda Minervei și a tuturor, tu poți deveni o membră Blackband cu puțină ambiție.
Îmi îndrept pentru prima oară privirea la el și fac ochii mari, zâmbind ușor din colțul gurii.
Acesta se ridică și vrea să iasă, însă vocea mea îl oprește:
— Parcă eram o mucoasă.
— Încă ești, spune și mi se pare că rânjește din colțul gurii. Dar îți pot șterge mucii, definitiv, dacă asta îți dorești pe bune.
— Cui îi place să fie un mucos? chicotesc, iar el deschide ușa pentru a pleca, însă vocea mea îl face să se oprească câteva secunde. Mulțumesc.
Dă o dată din cap în semn că a auzit și fără să mai întoarca privirea către mine, iese din cameră și mă lasă singură...cu un gol imens în stomac.
* * *
Sunt trezită imediat de țipete și urlete ce se aud de la parterul vilei. Mă dau jos din pat și iau un halat pufos pe mine, după care cobor în living, la sursa gălăgiei.
Membrii Blackband sunt cu toții strânși în living, toți având o expresie nervoasă și revoltată. Erza, Minerva și Kj se aflau lângă Erick, în fața celorlalți. Eu mă opresc pe scări, fiindu-mi frică ca nu cumva să fiu observată.
— Așa că ai o avertizare, Kj, aud vocea lui Erick, la trei, zbori din Blackband. Nu ne permitem astfel de greșeli, clar? Suntem Blackband sau nu suntem? Ce se întâmpla dacă ei făceau asta blondei și după se afla cine e de fapt, hă? Ne duceam toți de râpă. Așa că controlează-te data viitoare. Nu ai voie să bei la petreceri. Dacă îți arde să tragi la măsea, îți iei băutură și te îmbeți aici, nu acolo.
Kj iese nervos din vilă, când Erick termină de vorbit și își îndreaptă privirea spre Minerva.
— Cu tine am terminat, da? Nu vreau să mai aud nicio vorbă. Du-te și ia niste aer, poate îți vine mintea la cap.
— Stau bine aici, spune ea, extrem de nervoasă, având maxilarul încleștat.
Erick se rezemă cu mâinile de masă și închide ochii pentru o secundă.
— Minerva, ai două avertizări. La a treia zbori. Și repet, am înțeles punctul tău de vedere, nu vrei ca blonda să intre-n Blackband, dar nu ești tu cea care hotaraste asta, spune Erick de data aceasta mai calm. Eu pot s-o bag și acum și să spun că îți ia locul, ai vreo problemă?
— Mai ai puțin și-mi zici că mă înlocuiești cu ea. E un copil, peste o lună se va căra de aici. Nu este în stare să dovedească nimic.
— Așa ai fost și tu. Așa că hai să încheiem conversația până nu-mi sar dracii din nou, da?
— Nu-mi vine să cred! Cum poți să bagi un copil în Blackband? La naiba, Erick!
— Nu am zis că o voi băga. I-am dat șansa de a-mi demonstra că poate. Dar, vrei să-ți arăt că poate? Vrei să-ți arăt că o bag doar să-ți fac în ciuda? Vrei să-ți arăt că în minutul următor, ești la ușa vilei Blackband cu bagajele în mâini? Închide gura.
Minerva iese din vilă la fel de nervoasă și trântește ușa în urma ei. Erza rămâne lângă Erick calmă, poate ușor dezamagită.
— Și cu tine am terminat, da?
— Da.
— Bine. Și nu uita. Am primit-o aici din respect pentru tine. Așa că ai grijă de soră-ta, nu de Minerva sau de... Diablo. În ultima vreme v-am văzut cam apropiați, sper că doar mi se pare. Știi care e regula, nu?
— Fără relații între membrii Blackband.
Acesta încuviințează din cap și iese și el din vila Blackband nervos. Erza își mijește ochii prin cameră și ochii i se opresc pe mine. Continui să cobor și mă opresc în dreptul ei.
— Cum te simți? mă întreabă, evitându-mi privirea.
— Mă simt bine.
Toți erau triști și nervoși. Fiecare se evaporă în camerele lor pe rând, doar Erza mai rămâne lângă mine. Se așează pe un fotoliu și-și pune mâinile în cap.
— Erza... Vreau să vorbim.
— Te ascult, spune prompt, încă cu mâinile în cap.
— Vreau să plec.
Ridică privirea spre mine deodată, după care își dã ochii peste cap.
— Termină, Karina. Nu ai unde să pleci. Vei sta aici. Decât să te duci la Erick și să te plângi că vrei în Blackband, mai bine du-te și caută-ți un job și învață sã te descurci singură.
— Nu vreau să-ți mai fac probleme aici... Îmi pare rău că Erick s-a luat de voi din cauza mea...
— Taci, Karina. Taci. Profită de luna asta și caută-ți un job.
— De ce nu mă vrei în Blackband? întreb când ea vrea să plece spre scãri.
— Pentru că ai șansa de a avea o viață frumoasă.
— Nu e asta. Nu e doar asta! De ce mă minți? Mai este ceva... Simt asta, Erza. Simt asta!
— Nu-vei-fi-în-Blackband.
Îmi spune fiecare cuvânt pe silabe și urcă scările grăbită, nelăsându-mă să mai zic ceva.
— Ba vei fi.
Și iar rămân singură cu Erick. Încă nu pot uita cum a luat-o razna noaptea trecută.
Niciodată nu voi uita.
~
Erza Scarlet★
Heii, dacă tot am timp să postez zilnic, aș vrea să vă aud părerile despre carte. Am nevoie :))
Sau despre personaje, despre orice. Nu numai păreri bune aștept.
Kisses💜