†Capitolul 12 †

3K 213 21
                                    

 
12. „ Nu plânge!”

      — Ce este în capul tău? mă întreabă Erick după ce se așează din nou pe marginea patului.

     — Blackband! Vreau în Blackband.

     — Lasă-mi puțin timp să gândesc și voi reveni cu un răspuns, spune iar eu încuviințez, dar nu-l las să plece.

     — Povestește-mi despre Blackband.
      Mă privește scurt o clipă apoi își mută privirea spre fereastra micuță. Stă puțin pe gânduri și știu la ce se gândește. Știu că nu are voie să-mi povestească dacă nu-s un membru Blackband, dar voi fi. Nu...?

         — Ce vrei să știi? mă întreabă în cele din urmă, privindu-mă intens, făcându-mă să roșesc; deși sper că nu va observa.

        — Tot. Cum a început, ce se va întâmpla, despre membrii Blackband... orice.

       — Păi...a început cu mine. Eram un pui de drac de 15 ani ce a intrat la școala de corecție. Când am ieșit, după doi ani, eram total schimbat. Mai mult psihic, voiam să fac ceva cu viața mea, dar nu mă refer la o familie. Îmi făcusem dușmani ce îmi promiteau că vor veni după mine. M-au umilit în acei doi ani grav, am fost càlcat în picioare și abuzat din toate punctele de vedere. Când știam că mai am o zi de stat acolo, i-am frecat colegului de bancă cea mai mare bătaie pe care a primit-o vreodată, în noaptea aceea. Însă, nu îți zic despre viața mea, deci să trec mai repede la Blackband.

      — Nu... Vreau să știu și despre tine...

       —  Dar eu nu vreau să știi, spune rece și tac, el continuând să vorbească. Aveam nevoie de susținere așa că m-am integrat într-un grup foarte vicios, așa că am ajuns un distrus, până m-am denumit " Black" . Așa mă prezentam tuturor, adoptasem un comportament prea...exagerat. Petrceam mult timp.la sală, am inceput să practic karate și alte tehnici de luptă pentru a mă apăra singur. Asa am ținut-o un timp până m-am făcut cunoscut după numarul de victime pe care le lăsam în urma. Până l-am întâlnit pe Diablo. El a fost primul membru Blackband, ce a vrut să devină ca mine și mi-a dovedit că pot avea încredere în el. Astfel l-am antrenat, l-am suprasolicitat uneori, i-am umplut capul cu ură și dispreț față de umanitate și societate, astfel am transformat un băiețel de 16 ani într-un monstru. Ca și mine de altfel, dar eu eram cel mai mare monstru.

          Îl privesc curioasă cu sufletul la gură și nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile. Se crede un monstru? La naiba, ce puțin știu despre Blackband! Trage aer în piept si continua serios și cu acel ton rece:

        — A trecut doar câteva zile și tot mai mulți, în loc să stea departe de mine și să mă urască, voiau să fie și el un " Black" . Însă am avut eu grijă și de asta. Nu voiam apreciere, voiam ură. Astfel l-am ales pe cel mai retras, tăcut și serios. El, fiind, Kevin. Am procedat așa până am devenit 5, de aici l-am numit " Blackband" acest clan. Adevarul e că am făcut numai prostii pe atunci, de aceea tuturor le e frică de noi. Mult prea multe lucruri... Însă atunci eram doar un adolescent disperat după atentie, căci în viața mea niciodată nu am avut parte de ea. Nu acceptam fete pe atunci, până când i-am găsit pe Roby și Vanesa. Din momentul acela am realizat că fetele nu sunt doar niște smiorcaite și alintate. Căci Vanesa era mai tare chiar și decât Kj, după ce a apărut și el.

       — Cum a intrat Erza în Blackband? îl întrerup dar el nu pare a se supăra.

       — Înjurând-o pe Liana de toți morții. Mă rog...situația a fost mai complexă, dar dacă vrea, ea e singura persoana care are dreptul să-ți spună. Alte întrebări?

BlackbandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum