Blackband

Capitolul 46

       Era liniște în vila Blackband.  Ciudat. De obicei măcar un țipăt, un râs ceva, tot se aude.

      Cobor după ce mi-am luat o pereche de colanti de piele și o bluza de aceeași culoare pe gât și o jacheta, evident, de aceeași culoare, deasupra vestimentatiei mele. Aveam pe buze un ruj mat vișiniu închis, însă din cauza mirosului am tendința de a da cu limba peste.

        În sufragerie se află Minerva împreună cu Diablo, discutând plictisiți pe un anumit subiect. Nici urmă de Erick. Ma duc spre bucătărie și o observ pe Yasmin că își pregătește cafeaua în aceeași liniște mortuala.

          — Neața, blondo, spune prima și îi ofer un zâmbet leneș. Felicitări.

      Mă încrunt și ea îmi face cu ochiul.

           — Ce am pierdut?

            — Um, niste laude aduse la adresa ta de către lider. Impresionanta evoluția ta în Blackband, Karina Scarlet. El Nïno are un dușman pe cinste.

       Mă încrunt si mai mult si mă întreb de ce m-ar lauda Erick. Pana la urma, nu era de acord 100% de a face parte din Blackband. Stiam ca pot evolua și nu reușeam fara el.

       — Vezi ca ai niște ruj...aici...

     Spune și râde amuzată, făcând semn în toată zona gurii. Imi dau ochii peste cap și râd și eu la randul meu.  

         — Urăsc rujurile, spun și pornesc spre baia comuna de la sufragerie.

       Intru injurand in șoaptă doar că mă opresc din tot când sunt țintita cu privirea de o Ryn speriata și cu ochii terifiati. Imi cobor privirea asupra chiuvetei și la acțiunea din care tocmai am intrerupt-o. Își ștergea sângele de pe mâini.

      Se tăia pe mâini. Ryn isi creea durere singură cu o nenorocita de lamă.

        — Karina... Eu...

       Însă nu o iau la rost. Nici macar nu o iau la rost. Pentru că în clipa aia îmi dădusem seama de ceva. Toti dintre noi aveam ceva pe suflet. Toti sufeream în tăcere, fiecare dintre noi. Fiecare dintre membrii Blackband sunt raniti sau au fost raniti.

      Doar nu credeam ca doar eu am probleme, nu? Sau doar Erick, sau doar Minerva. Nu, fiecare aveao rana încă deschisă ce încerca să treacă peste și să o închidă cumva.

      Asa ca tot ce fac e sa o trag într-o îmbrățișare. La început voia să încerce să îmi spună să nu spun nimic nimănui, încerca să mi explice. Dar nu am nevoiede explicatii. Dacă simțea că are un suport și dacă asta o făcea să se simtă mai bine, voi fi aici pentru ea.

         — Mulțumesc, spune în timp ce mă strângea la randul ei in brațe. Acum hai în sală, am fost anunțați că are loc o reuniune de clan.

       Mă încrunt, nestiind nimic de nicio reuniune de clan și mă enervez ușor când îmi dau seama ca Erick iar vrea sa faca o prostie pe la spatele meu.

         — Dar inainte sa mergem și să ma prefac că nu am văzut nimic, Ryn...te rog, dacă ai nevoie de cineva carui să i te destăinui,  un umăr pe care să plângi, să știi că eu voi fi aici. Mereu.

         Ea mă privește lung fără să zică nimic pret de cateva minute, după care trage aer în piept și iese fără a îmi mai spune ceva. O urmez și eu imediat și observ cât de punctuali sunt membrii. Caci toți erau strânși, numai Erick lipsea.

      Dar nu pentru mult timp, apare  Erick pe ușă. Un Erick serios ce ne salută prea respectuos. Ce naiba pune la cale nebunul ăsta?
  
          — Ce naiba se intampla, Erick?