Capitolul 53

2K 182 25
                                    

      Viața ne dă suișuri și coborâșuri. Ne îndreptăm spre victorie de foarte multe ori, dar ajungem să sfârșim înfrânti chiar la linia de sosire.

      Așa mă simt în acest moment. Au trecut 3 săptămâni de când sunt în casa lui Nick. 3 săptămâni în care nu am avut curajul să mă interesez cum sunt membrii din Blackband. 3 săptămâni în care m-am gândit continuu la dezamăgirea tuturor. Al surorii mele, care sigur regreta ca m-a adus aici, sigur gândește că fac numai prostii și sunt mult prea imatură. Însă eu stiu de ce am făcut această alegere, ea nu stie. De asemenea mă gândesc și la dezamăgirea lui Erick care doare ca naiba. Deși nu ar trebui să mă gândesc la regret, o fac. Însă stiu ca asa e mai bine, îmi făceam doar rău sperând la Erick. Sperând la fericire. Nu mai am de gand sa cerșesc asta de la el sau de la oricine altcineva, mi-o voi crea singură și voi dovedi tuturor cine e Karina Scarlet, îmi voi dovedi mie.

        El Nïno s-a ținut de promisiune. A ajutat-o pe Minerva cu bani și un loc de muncă, de asemenea acum Linda se duce la școală ca un copil. Însă ceea ce nu înțelegeam sunt vizitele Minervei, nu cred că vine să mă vadă pe mine, ci pe el. Si da, și-o caută cu lumânarea.

      Mi-a oferit o cameră separată în apartamentul său, îmi oferea diferite activități de făcut, precum: transmiterea unor mesaje altora, îl ajutam cu sfaturi, însă nimic mai mult. Pana azi. Astăzi Nick m-a adus la sediul lor, pentru prima oară simte că poate avea incredere in mine. Însă stiu ca increderea nu e 100%, de multe ori se retrage și vorbește la telefon, sau le face semn să tacă când unii oameni de ai lui vor să vorbească.

         — Iar el este tatăl meu, spune în final Nick după ce îmi prezintă sediul mult mai dotat față de Blackband. Tată, ea este Karina Scarlet.

        Un om nu peste 50 de ani, cu un început de chelie și niște ochelari în forma de semilună, se apropie de mine și mă analizează din cap până în picioare, după care zâmbește din colțul gurii:

         — Cum să nu o stiu eu pe Karina Scarlet? Fata care l-a sfidat pe neghiobul de Erick și a îndrăznit sa facă acest mare pas. Felicitari!

       Clipesc nedumerită către bărbat și murmur un mulțumesc. Nu-mi inspira încredere. Din cauza gândurilor sale Erick avea să părăsească Blackband. Oare încă vrea să mai facă asta?

         După ce El Nïno termina de prezentat tot sediul, revine cu atenția spre mine. Mâinile sale mi le prind pe ale mele si mi le sărută într-un mod tandru, după care îmi șoptește:

       — Vrei să dai inapoi, Karinuț? Asta e ultima șansă.

        — Karinuț nu va da niciodată înapoi.

       Nïno zâmbește satisfăcut și prinzandu-ma de mână, continuam sa mergem prin sediu. Comportamentul sau fata de mine nu era atat de profesional pe cât îmi doream eu. Vedeam o apropiere a lui față de mine; vedeam o sclipire în ochii sau. Însă în momentul de față nu vreau să mă mai complic cu nimeni și nimic. De tot ce am nevoie in aceste momente e liniște.

       Următoarea zi, după ce am fost cu Nïno pentru a îmi încredința o armă pe care să o port mereu cu mine, am hotărât să stau în restul zilei cu Minerva ce a venit la mine si la Heidi, împreună cu sora sa Linda. Nick nu știa de această vizită și în sinea mea sunt curioasă cum ar reactiona. Nu m-ar surprinde dacă ar reactiona într-un mod urât.

       — Mă bucur că ești bine, murmură Minerva, uitându-se spre Linda care încearcă să o facă pe Heidi să zâmbească. Tare mi-e frică să nu fi făcut alegerea greșită.

       — Nu, de data asta nu.

       — Chiar crezi că Erick e oaia neagră? mă întreabă roșcată și ridic din umeri deplasată. Gândește-te că dacă ești aici, de partea lui Nick, va trebui să contribui la distrugerea Blackband. Și crede-ma, nimic nu e mai dureros decât să știi că oamenii cu care ai stat atata timp vor suferi din cauza ta. Așa că...gândește-te bine.

       O privesc cu coada ochiului și mi-am dres vocea:

        — Îmi ceri să dau înapoi cumva? Căci asta nu se va întâmpla niciodată, iar tu stii prea bine. Sunt conștientă de ceea ce fac. Nu voi permite raul bandei Blackband. Nick a primit cea vrut. Suferința lui Erick și pe mine  ar trebui să încheie orice socoteala cu ei.

    Minerva da negativ din cap și buzele i se formeaza intr o linie dreaptă.

     — El Nïno nu te-a vrut doar pe tine. Și mai ales, nu i-a vrut suferința lui Erick. E fratele lui. Îl vrea de partea lor. De asta voia și să plece Erick din bandă, pentru că  ne punea pe noi, restul membrilor, în pericol, într-un război de care se simțea responsabil.

        Nu ii mai acord niciun cuvânt. Aleg să tac si sa ma ridic, având poftă gravă de o ceasca de cafea.

       Mă durea capul grav de la toate acestea. Iar tu, Erick, ai face bine să rămâi naibi cu banda.

      * * *

     Nick m-a trimis după prăjituri pentru sora lui Erick pentru a treia oară pe ziua de azi și jur ca daca mă mai trimite o singură dată o să îi îndes un genunchi acolo unde soarele nu răsare.

       Heidi zâmbește viclean când mă vede, după care se pune la masa cuminte, afișând un zâmbet inocent. Imi dau ochii peste cap și îmi trag și eu un scaun în fața ei, scoțând prăjiturile.

         — O să devii o balenă,  murmur când o văd pe aceasta cum privește prăjitura.

         — Ca și tine? Hm, mai bine nu mai mânca, deja...E cam prea mult..știi?

      Îmi ridic privirea spre ea mirată după care mă privesc de sus, ridicându-mă în picioare.

        — Tu...Pui de Satană, ce ești, spun încruntată, iar ea zâmbește victorioasă. Unde e Nick?

       — Pe balcon.

       — Ce face acolo? întreb mai mult pentru mine dar dracul de copil mă aude.

      — Face căcâța, de unde sa stiu eu, deșteapto, mormăie Heidi și îmi dau din nou ochii peste cap.

       Mai mult ca sa scap de dracul de fetiță, mă îndrept spre balcon cu gândul de a purta o discuție serioasă despre educația copilei. Pe lângă comportamentul diabolic, ar trebui să meargă la școală, să aibă prieteni, în curând va deveni adolescența, nu o mai poate tine astfel aici. Și mai important, trebui să își cunoască fratele. Iar dacă el nu va face asta, o voi face eu. Cu, sau fara voia lui.

     Într-adevăr, Nick se află pe balcon, însă vorbește la telefon. Prefer să mă retrag, însă numele fostei mele benzi imi fac rotitele creierului să se invarta. Pe lângă acestea, mă ascund după draperii cand Nick se tot uita in spate și vorbește în șoaptă.

        — Nu îmi pasă, mă descurc. Dacă nu facem ceva acum, Montana ve vor mânca de vii. Am zis sa mi-l dai pe tata, îl aud mai mult șoptind în timp ce mai arunca o privire in urma. Tată, Montana va lovi curând, însă stiu cum sa il ocolim. Și știi răspunsul, vila Blackband. Nu avem alta cale, trebuie să înțelegi asta. Ma voi ocupa eu de tot doar ca cei de la Montana să își verse nervii pe ei.

       Se lasă liniște și cred că a închis, însă Nick oftează și vorbește din nou:

        — Știu cum vor face asta. Și crede mă, așa impuscam doi iepuri dintr-un foc. Vila Blackband nu va mai exista după miezul nopții. Iti garantez ca flăcările îi vor mânca pe toți de vii. Și nu îmi va pasa de nimeni de acolo, nici măcar de el.

BlackbandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum