Blackband

Capitolul 36

         Yasmin se uita la mine speriată, încercând să-și adune hainele de pe  jos disperată. Iar Blake își trage o pereche de pantaloni;  când vreau să plec  prefăcându-mă că nu am văzut nimic, mă apucă brutal de braț și mă trânteste de peretele scărilor de-mi simt organele cum se clatină. Este amenințător de aproape de mine: 

        — Ascultă la mine, blonduțo, începe el, iar Yasmin îi pune mâna pe umăr pentru a se liniști, dacă ciripesti ceva din ce ai văzut aici, s-ar putea să...

          — Nu mi-e frică de tine, Blake. Deci termină cu amenințările, spun dintr-o suflare, având chipul serios. 

          Yasmin îl apucă de braț cand il incordeaza și se pune ea lângă mine: 

            — Karina, ceea ce ai văzut nu este ceea ce și pare. Nu avem o relație. 

             Blake se încruntă din nou; se enervare atat de vizibil când Yasmin mi-a zis asta, încât a plecat înainte de a mă da cu capul de toți pereții, probabil. 

        — Eu...Și Blake, doar...

        — Yasmin, o întrerup eu, e ok. Nu o să îi zic nimic lui Erick. Stai linistită... Mă doare undeva de regulile astea de 2 lei.

        Yasmin răsuflă ușurată și se așează cu fundul pe masă, având un zâmbet trist, ceea ce mă face să mă întristez și eu puțin.

       — Credeam că sunt toți plecați, râde amar și eu chicotesc. Au zis că au planuri, iar eu fiind încă accidentată la picior am ramas aici. Iar Blake a tras chiulul. Credeam că te-au luat și pe tine.

    — N-au treabă cu mine, râd ironic și îi zâmbesc prietenește după. Deci, stai linistită, prietenia ta cu Blake e în siguranță. 

          O bat pe umăr prietenețte și îi ofer un zâmbet înainte să  urc scările către camera mea. Fac un duș lung, după care îmi înfășor un prosop în jurul meu și ies din baie pentru a-mi lua haine curate, însă tresar speriată și rămân ușor împietrită când Erick se află în fața mea, holbându-se fără absolut nicio ezitare la mine. 

          — Nu știi să bați la ușă? aproape șoptesc, iar el rânjește ca ultimul nesimtit de-mi vine să-l iau la palme.

          — Am bătut, fraiero. Dar nu ai răspuns.

         — Așa  că hai să intram peste ea în cameră. Deștept băiat, Erick, ce pot zice, spun și mă încrunt când pe el îl bufnește râsul. Ce? Dacă...eram cu un tip? Ar fi cam nepoliticos din partea ta să ne întrerupi mom-...

       — Vă rupeam capul la amândoi.

     Tăcere câteva minute.

      — Ce? întreb surprinsă, iar el zâmbește prefâcându-se că nu știe despre ce este vorba.

     — Ce? 

       Eu dau ochii peste cap și el începe să râdă de mine.

     — Am venit de fapt să-ți zic că ai oră cu Yukio. În caz de ai uitat. 

     — Nu am uitat.

      Îi răspund scurt și îl fulger din priviri. Aștept să se ridice și să plece ca să mă pot schimba și sunt sigură că el și-a dat seama de mult de asta, dar face pe prostul. Sau, eventual, chiar o fi. Se ridică în cele din urmă când vede că nu mai suflu nicio vorbă, dar înainte să plece uite că tot eu îl opresc, căci cât timp am făcut duș, numai la asta mi-a fost gândul: