Blackband

† Capitolul 33 †

   Capitol needitat*

    — Am luat viața unui om.

       Iar în sinea mea știam. Presimțisem într-un fel sau altul. Dar primind răspunsul, alte mii de întrebări îmi țin rotițele creierului în funcțiune grav.

      Pentru că... Erick nu este un om rău. Sigur există o scuză. Legitimă apărare, sigur asta e.

     Erick nu este un om rău.

      Nu este... Nu?
  
     — Presupun că nu aflu mai multe.

     — Ai zis că vrei să mă cunoști. Ai șansa asta. Am starea deja melancolică. Nu mi-o mai poți strica mai mult.

     Inghit în sec și da, mă simt prost, dar acum nu mă pot gândi la altceva.

      — Dar cu o condiție, spune șu palmele îmi transpiră dintr-odata. Dupa toate astea, incepe usor fara sa ma priveasca, fiind foarte atent la cum conduce, vei fugi în lume cu mine?

     Ce face?

     — Erick...

     — Vorbesc foarte serios, Scarlet, spune pe un ton rece ceea ce mă face să mă încrunt.

     — Dacă vei fi sincer cu mine, totul va veni de la sine și...

     — Scarlet, Vorbeste din nou și mai serios cu acel ton rece, da sau nu.

      Îmi rotesc tot corpul spre el și-i întind mâna. El trage cu ochiul la mine, apoi ridică o spranceana.

     Aștept să-mi prindă mâna, ceea ce o face cam peste 4 minute de stat ca fraiera. Încă un minut și zbura cu tot cu mașină.

    Îi iau degețelul mic de la mâna dreaptă și i-l încolătăcesc cu al meu. Acest gest îl șochează și se uită la mine câteva secunde perplex. Eu zâmbesc ludic și îi strâng mai tare degețelul cu al meu:

       — Acesta va fi gestul nostru de incredere de azi înainte. Dacă îl încălcăm, nu mai avem ce vorbi unul cu altul niciodata, clar?

      — Nu fi copil.

       — Nu fi idiot.

       — Imposibil.

     Chicotesc ușor și îi strâng din nou degețelul.

       — Dacă tu ești sincer cu mine, îți promit pe degețel că vom fugi impreuna. Oriunde vrei tu.

      — Ok, spune sec și după 5 secunde  cand voiam sa-i dau drumul la degețel, mi-l strânge atât de tare încât credeam ca mi-l va stâlci.

     — Te ții de promisiune, clar?

     — Da, dacă te ții și tu. Altfel, nu vom mai vorbi și...

     — Nu, Scarlet, spune și vreau să-l întreb ce nu, însă mi-o taie imediat, dacă nu te tii de promisiune, ți-l rup.

     — Ce?

    — Ce?

    Încep să râd, dar mă calmez repede când observ că el nu glumeste deloc. Îmi dă drumul la deget și revine atent la drum, iar eu mă adâncesc din nou în gânduri.

      — Nu-mi vei spune ce s-a întâmplat, nu? întreb din nou peste câteva minute bune și simt cum acesta pufnește silențios.

      — Nu conteaza ce s-a întâmplat și cum. Conteaza am făcut-o.