Pentru lume,
sunt asemenea unuia dintre discipolii lui Socrate:
mergând pe lângă el,
auzindu-i prelegerile, urmărindu-i generațiile învățate
și tot ce pot spune este:
''Da, în mod cert este adevărat.
Tu ai dreptate din nou.
Este exact așa cum ai spus.''
Pentru viață, sunt mereu
Veneția:
tot ce este străzi
este în alți oameni.
În mine - iubire, întuneric și curgere.
Pentru țipăt ca si pentru liniște
sunt mereu un shofar:
urlu tot anul cât e de lung semnalul ce va aduce
teribila zi a Trezirii.
Pentru fapte,
sunt întotdeauna Cain:
un fugar și un vagabond înainte de fapta pe care nu o va face
ori după fapta care
nu se mai poate îndrepta.
Pentru palma mâinii tale,
ca și pentru semnalele inimii mele
și pentru planurile omului care sunt,
ca si pentru scrisul pe un perete,
am fost întotdeauna un ignorant: nu pot citi
și nu pot scrie
și capul meu e gol ca al unui fir de iarbă,
cunoscând numai secretul șoptirii
și mișcarea vântului
când o soartă trece prin mine
către alte locuri.