toate astea fac ritmul dansului
Când un om îmbătrânește, viața lui devine mai puțin dependentă
de ritmul timpului și de anotimpurile acestuia. Întunericul câteodată
cade chiar în mijlocul unei îmbrățișări într-o fereastră; ori vara se termină
în timpul unei iubiri, în timp ce dragostea pleacă să se ascundă
în toamnă; ori un om moare pe neașteptate în mijlocul unei discuții
și cuvintele lui rămân acolo, de nicio parte; ori aceeași ploaie
cade pe cine a spus ''adio'' și pleacă
și pe cine a spus la fel și stă; ori un singur gând,
prin orașe și sate și prin multe țări,
bântuie în capul unui om ce călătorește.
Toate astea fac un ciudat
ritm de dans. Dar eu nu știu al cine dansează pe acesta
și nici cine-i dă tonul.
Acum ceva timp am găsit o fotografie veche de-a mea
cu o fetiță ce a murit cu mulți ani în urmă.
Stăteam împreună, îmbrățișându-ne cum fac copii,
în fața unui zid unde se afla și un măr: ea era cu o mână
pe umărul meu, si cu cealaltă liberă, de dincolo de moarte
trăgea de mine, acum.
Și eu știu că speranțele morților sunt istoria lor
și Dumnezeu le-a luat.
