Începe vara. În cimitirul vechi
iarba înaltă e deja uscată și încă o dată
poți citi cuvintele de pe pietrele funerare.
Vînturile de vest s-au reîntors în vest ca niște experimentați marinari.
Vînturile de est zac în așteptarea momentului lor
asemenea essenienilor călugări în grotele din deșertul Iudeii.
Și în liniștea dintre toate aceste vânturi poți auzi încă o dată
voci explicându-te pe tine și toate acțiunile tale
asemenea unui glas dintr-un muzeu sau școală.
Tu nu ești mai bine înțeles, și tu nu
înțelegi mai bine.
Mortalitatea nu este moarte, rata nașterii
nu înseamnă copii,
și viața, probabil, nu este viață -
puțin rozmarin, nițel busuioc, ceva
speranță, ceva maghiran pentru inimă, puțină mentă
pentru nări, bucurie pentru irisul ochilor
și o țâră
de consolare, căldură.
