dimineață încă era noapte
Dimineață încă era noapte și luminile erau aprinse
când ne-am ridicat din fericire asemenea oamenilor
care se ridică din morți,
și ca ei într-o secundă fiecare dintre noi și-a reamintit
o viață anterioară. De aceea ne-am și separat.
Tu ți-ai pus o bluză de modă veche din mătase în carouri
și o fustă strâmtă, o stewardesă a despărțirilor
venită dintr-o generație de început,
și deja vocile noastre ca difuzoarele
anunțând timpuri și locuri noi.
Din poșeta ta cu buzunărașe moi asemenea obrăjorilor unei bătrâne,
ai scos rujul, un pașaport și o scrisoare cu marginile tăioase ca un cuțit,
și le-ai pus pe masă.
Apoi din nou ai pus deoparte totul.
Eu am spus: ''voi face câțiva pași înapoi, așa ca într-o expoziție
să poți vedea tot tabloul.'' Și
nu m-am mai oprit mergând înapoi.
Timpul e ușor ca spuma,
și tot ce e mai greu
rămâne numai în noi pentru totdeauna.
