''Ce fel de om ești tu?'' mă-ntreabă oamenii
Sunt un om cu un complex sistem de conducte în sufletul meu,
sofisticată mașinărie emoțională
și cu un foarte precis-monitorizat sistem de memorie
din secolul douăzeci,
dar cu un bătrân trup din vremurile antichității
și un Dumnezeu mai vechi chiar și decât el.
Sunt un om al suprafeței pîmântului.
Locurile adânci, gropile și găurile în tărână
mă fac nervos. Clădirile înalte
și munții mă-ngrozesc.
Nu sunt ca o iscoditoare furculiță
nici ca un cuțit or ca o lingură scobită
nici plată, ca oneastîmpărată spatulă care se vâră pe dedesubt.
Aproape sunt greu ca un stricat pistil
care mărunțește și amestecă binele și răul împreună
de dragul unei mici arome,
pentru o nuanță de parfum.
Ghid, nu-mi spune mie unde să mă duc.
Îmi conduc afacerea în liniște, sârguincios,
ca și cum aș duce la capăt un testament ce a început
să se scrie
din momentul în care m-am născut.
Acum, stau deoparte pe trotuar
obosit, sprijinit de o mașină de bilete de parcare.
Pot sta aici absolut liber, fiind propriul meu om.
Eu nu sunt o mașină, sunt o persoană,
un om-zeu, un zeu-om
ale cărui zile sunt bine numărate. Aleluia!
