Mi-am pierdut cardul de identitate.
Acum trebuie să scriu toată istoria vieții mele
toată din nou și din nou pentru toate oficiile, o copie pentru Dumnezeu
și una pentru diavol.
Îmi amintesc poza de acum treizeci și trei de ani
în intersecția răvășită de vânt din Negev.
Ochii îmi erau profetici atunci, dar trupul meu nu avea nici cea mai mică idee
prin ce avea să treacă ori de unde aparținea.
Tu adesea spui: ''Acesta e locul,
aceasta se întâmplă exact aici'', dar acesta nu este locul,
tu numai gândești așa și trăiești în eroare,
o eroare a cărei eternitate este mai mare
decât eternitatea adevărului.
Și cu trecerea timpului, viața mi se umple de nume
ca abandonatele cimitire
ori ca o clasă goală de studiul istoriei
ori ca o carte de telefoane într-un oraș străin.
Și moarte e, atunci, când cineva din spate continuă să te cheme
și te cheamă,
dar tu nu te mai intorci ca altădată
să vezi cine te strigă.