Poruncile Iubirii

By Emy_Eminenta

86.2K 8.5K 56

Cele douăsprezece munci ale lui Hercule,interpretate de Pandora Effington,din scrierile lui Lord şi ale lui L... More

Prolog
Chapter 1
Chapter 2
Chapter 3
Chapter 4
Chapter 5
Chapter 6
Chapter 7
Chapter 8
Chapter 9
Chapter 10
Chapter 11
Chapter 12
Chapter 13
Chapter 14
Chapter 15
Chapter 16
Chapter 17
Chapter 18
Chapter 19
Chapter 21
Chapter 22
Chapter 23
Chapter 24
Chapter 25
Chapter 26
Chapter 27
Chapter 28
Chapter 29
Chapter 30
Chapter 31
Chapter 32
Chapter 33
Chapter 34
Chapter 35
Chapter 36
Chapter 37
Chapter 38
Chapter 39
Chapter 40
Chapter 41
Chapter 42
Chapter 43
Chapter 44
Chapter 45
Chapter 46
Chapter 47
Chapter 48
Chapter 49
Chapter 50
Chapter 51
Chapter 52
Chapter 53
Chapter 54
Chapter 55
Chapter 56
❤Epilog❤
😘Capitol bonus😘

Chapter 20

1.3K 159 3
By Emy_Eminenta

I-am spus lui Peters să mă anunţe.Nu mi se pare genul de majordom care nu respectă o cerinţă.
-Fără îndoială,doar o mică scăpare din partea lui.Bineînţeles că Peters îl
anunţase.Numai că Max o ignorase complet în ultimul timp,iar ea refuza să-i dea satisfacţia de a crede că n-ar fi avut nimic mai bun de făcut decât să-l aştepte.
-Probabil a ghicit că nu doresc să-ţi suport prezenţa şi a crezut că,dacă eşti ignorat,vei pleca.Max râse.
-Mă îndoiesc.Peters e prea ager ca să fi ajuns la o asemenea concluzie.
-Dar,în cazul acesta,ar fi avut dreptate.
-Da?
-Da.Orice dorinţă de-a se arunca în braţele lui dispăruse.Omul era de-a dreptul enervant.
-De ce-ai venit? Pandora indică pachetul de sub braţul lui Max.Şi ce ai acolo?
-Aici? Max se uită la maldărul de sub braţ ca şi când nu l-ar fi văzut până atunci.
-Da,acolo.E pentru mine? întrebă ea suspicioasă.
-Mai mult sau mai puţin.
-Atunci...
-Toate la timpul lor.Max se uită în jur,încercând inutil să găsească un loc liber unde să aşeze pachetul.Dintr-odată,Pandora înţelese cum părea salonul acela în ochii celorlalţi.Nu ceruse scuze nimănui pentru caracterul aparte al familiei sale sau pentru educaţia pe care o primise,deşi câteodată i-ar fi plăcut dacă lucrurile ar fi fost mai organizate în căminul familiei Effington,îi indică lui Max un scaun.
-Poţi să-l pui acolo.
-Mă simt ca acasă,murmură Max îndreptându-se spre scaunul indicat,
înconjurând o bucată de marmură,probabil parte dintr-o friză,şi evitând un turn
de cărţi într-un echilibru precar.Lăsă pachetul pe scaun.Ce era oare înăuntru?
-Aşa.Acum,spuse el întorcându-se spre ea,aş vrea,înainte de toate,să discutăm despre regulile tale.Toate.
-Cred că am stabilit deja regulile.Le cunoşti,iar eu trebuie să merg la serata lui Lady Farnsby.O seară bună!Îşi înclină capul în semn salut şi se îndreptă spre uşă.
-Nu încă,Dora.Tonul de comandă aspră răsună în cameră.Pandora se opri din drum şi se răsuci brusc spre el.
-Nu-mi vorbi pe tonul ăsta.Şi nu-mi spune Dora.
-Nu am terminat.Se îndreptă cu paşi mari spre ea,cu ochi sclipitori,iar Pandora simţi că o cuprinde un tremur de panică.Se retrase instinctiv.
Doamne,ce avea de gând să facă? El trecu de ea şi închise uşile de la hol.
-Ce faci?
Pandora îşi duse mâna spre gât.Se îndrepta spre ea.-Nu vreau să fiu deranjat şi prefer ca Peters şi cine o mai fi acolo pe la uşă să nu devină martori tăcuţi. Pandora icni.Martori tăcuţi la ce? Oare îl pedepsise prea aspru? Sau îşi pierduse el minţile? Avea o privire ciudată.Arăta ca un om care ştia ce voia şi cum să  obţină ceea ce voia.Şi pe ea o voia.Sigur că nu era posibil să încerce s-o facă a lui cu forţa.Să vrea să termine ce începuse mai devreme,azi.Nu...atâta timp cât ea mai respira.
-Nu permit aşa ceva,în nici un caz,Max.Indiferent ce sentimente am pentru tine,indiferent de cât de,să spunem,interesantă a fost după-amiaza asta,nu voi permite.Nu acum.Şi niciodată.
-Ce tot vorbeşti?
Max se încruntă,confuz.Pandora îşi ridică bărbia cu mândrie,ca o ciobănită din Grecia ce sfida avansurile vreunui zeu.
-Nu voi permite să mă forţezi să devin a ta.Max ezită.Foarte bine.Cu siguranţă,începea să se gândească mai bine la faptele sale.Se încruntă şi întrebă prudent:
-Nu vei permite? Nu părea deloc supărat de decizia ei.Pandora îşi puse mâinile în şolduri.
-Nu,niciodată.
-Nici măcar un pic? „Poate un pic”,răspunse o voce trădătoare în urechea ei.
O ignoră.
-Nu.
-Nici măcar când vom fi căsătoriţi?
-Nu vom fi căsătoriţi.
-De fapt,suntem.Se apropie din nou de ea,cu aceeaşi sclipire primejdioasă în ochi.Pandorei i se strânse stomacul.Poate nu părea supărat pentru că nu avea intenţia să ia în considerare protestul ei.
-Numai dacă vei câştiga; şi asta nu se va întâmpla.Nu i se păru că vorbele
sunaseră convingător.
-Ba da,cred că voi câştiga.Stătea la un braţ distanţă de ea,atât de aproape,încât îi simţea căldura trupului prin haine.
-Nu.Nu vei câştiga.Atât de aproape,că vedea cum pieptul i se ridica şi îi cobora cu fiecare răsuflare.
-Acum...să vorbim despre regulile tale.
-Despre reguli? Era atât de aproape,încât ar fi putut întinde mâna să-l atingă,dacă ar fi vrut,şi să simtă trupul tare sub degete ei şi căldura lui pe palme,îşi înclină capul şi privi în sus spre el,iar el o privi la rândul său.Privirea îi alunecă de la ochii ei la buze.Pandora simţi dintr-odată că gâtlejul îi era uscat şi fierbinte şi îşi linse buzele instinctiv.S-o ierte Dumenzeu,dar îl dorea mult.
El îşi coborî încet capul,deliberat,iar ea se înălţă să îi întâl-nească buzele.Îi puse mâinile pe piept,agăţându-se de haina lui,şi simţi cum i se încordară muşchii sub atingerea ei.Îşi ţinu răsuflarea când buzele lui o atinseră uşor.O slăbiciune ciudată îi fură tăria şi voinţa.Închise ochii şi simţi sângele vuindu-i în urechi.
Inima îi bătea puternic,şi nu mai rămăsese nimic în lume decât atingerea caldă a buzelor lui.El îi şopti ceva,cuvinte vagi,parcă îndepărtate.
O senzaţie dulce îi creştea în trup,şi se ghemui la pieptul lui,trăgându-1 de haină.
Mai înainte,în după-amiaza aceea,sărutul lui fusese ferm şi provocator.Acum buzele lui păreau să o tachineze,să-i aducă aminte de ce se întâmplase şi să promită mai mult.Iar ea îşi dorea mai mult.
-Drăcoaico! Vocea veni plutind de undeva din ceaţă,surdă şi neclară.Ai auzit ce-am spus?
-Mmm...De ce nu o săruta,cu adevărat? Acum,Ce mai aştepta? Pandora deschise
ochii.
-Ce-ai spus? Max vorbi,cu buzele lipite de ale ei.
-Te-am întrebat dacă m-ai auzit.
-Înainte de asta,zise ea molcom.
-Înainte?
-Da.
-O,te-am întrebat numai dacă sărutul acela era permis.Dacă nu încalcă regulile.
Se uită în ochii lui aflaţi la numai câţiva centimetri de ai ei,şi o mulţime de remarci usturătoare îi trecură prin minte,dar nu reuşi decât să zică:
-Nu-i aşa că nu voiai să mă forţezi să fiu a ta?
-Nu astăzi,admise el amuzat.Cu toate că...
-Oricum,nu ţi-aş fi permis.Iritarea şi frustrarea se amestecară cu faptul
indiscutabil că i-ar fi permis.Chiar cu entuziasm.Nu se îndoia că şi el înţelesese asta.
-Nu acum.Nu,niciodată.
-Nu? El îşi accentua întrebarea cu un sărut scurt,apăsat.
-Nu,şuieră ea răsuflând din greu.
-Chiar? O sărută din nou,mai lung şi mai adânc,încât până şi oasele i se topiră în trup.Îşi trase capul şi o întrebă: Eşti sigură?
-Foarte,răspunse ea cu răsuflarea întretăiată.
-Atunci ar fi bine să nu mă mai ţii de haină.

Continue Reading

You'll Also Like

3.8K 451 45
Vara 1942. Tânărul Hans își dorește atât de mult să se facă remarcat în ochii exegentului său tată, încât se înrolează în Wehrmacht și este trimis la...
1001 de momente By Imperess18

Historical Fiction

35.5K 1.5K 160
Noi nu vom petrece o noapte impreuna,ci 1001 de nopti 02.03.2017 - locul 5 in Istorice 25.03.2017 - locul 4 in Istorice 04.04.2017 - locul 3 in Istor...
86.2K 8.5K 59
Cele douăsprezece munci ale lui Hercule,interpretate de Pandora Effington,din scrierile lui Lord şi ale lui Lady Harold Effington: -Înfrângerea leul...
285K 15.5K 19
William MacLeod, căpetenia clanului MacLeod, un puternic boier scoţian în vârstă de 25 de ani, ar fi făcut orice pentru a putea intra în stăpânirea p...