HAYLEY'S POV
Liam şi Zayn au ieşit afară să fumeze cât Harry şi Louis strâng masa. Sunt tot pe scaun, legată, cu blondul lângă mine. Îmi povestește despre ceva, dar nu prea-l ascult.
- Să vă luați hanorace. E cam răcoare, ne anunță Zayn când intră, afirmația lui dându-mi o idee pe baza faptului că port doar o rochie de blugi.
- Păi şi eu?
- O să oprim la un magazin şi îți luăm haine, spune crețul.
- N-ar fi mai ușor să mă duceți acasă, mă schimb şi plecăm? ridic din umeri.
- Nu-ți merge.
- Vorbesc serios, paranoicule. Nici nu ar avea ce să meargă, m-am prins şi eu că nu scap de voi, pufnesc.
Ar trebui să mă fac actriță.
Harry se apleacă spre mine, ochii săi verzi inspectându-i pe ai mei. Până acum nu m-am uitat atent la aspectul său, dar recunosc că nu stă rău. Părul lui arată bine, cu cârlionți cu tot. E îmbrăcat în blugi normali albaştri şi tricou vişiniu. Pare că nu e genul ăla de băiat care poartă numai şi numai negru sau se bazează doar pe o culoare, pare diferit. La vederea tatuajelor sale, dorința de a-mi face şi eu revine.
- Mă bucur că ai învățat cine e şeful, îmi şopteşte, cu un aer superficial.
Vreau atât de tare să-l lovesc.
- Hai să mergem, spune Liam înşfăcând un hanorac din cuierul de lângă uşă.
Niall mă prinde de antebraț şi mă ajută să mă ridic.
- Nu mă descătuşați? îl întreb pe blond în timp ce mă îndrumă spre hol.
- Nu, răspunde simplu.
Îmi dau ochii peste cap.
- Dă-le jos. Mă dor mâinile, mă plâng, gândindu-mă că poate aşa merge.
- Eu zic să nu te mai plângi atât, că nu ți le dă nimeni jos. E pedeapsa ta fiindcă ai încercat să fugi, îmi spune Harry şi îmi aşează pe umeri o bluză de trening.
- Hai, Harry..., spun pe un ton plângăcios şi mă urăsc că trebuie să apelez la asta.
- Nu, Hayley..., îmi răspunde cu același ton.
- Dezleag-o. Noi suntem cinci, iar ea e singură, zice Louis.
- Bine, privirea lui Harry mă ațintește. Dar dacă încerci ceva oricât de mic mă jur că voi-
- O dezleg atunci, îl întrerupe blondul, ca mai apoi să îmi simt mâinile eliberate.
- Măcar unii au creier, remarc, referindu-mă la Louis şi Niall şi îmi trag bluza pe mine.
Crețul se repede şi mă ridică de la sol ca pe o prințesă, cu mâna pe spatele meu şi una sub coapse. Mă strânge al naibii de bine, obligându-mă să-mi lipesc fața de pieptul lui.
- Ce naiba! strig şi dau din picioare
- Taci, îmi ordonă şi îmi dă senzația că o să mă arunce în perete, dar de fapt înaintează.
Deschide ușa şi păşeşte înafara casei, un vânt puternic simțindu-se deodată. Deşi afară e soare, e destul de frig, iar corpul meu se cambreaza la pieptul lui Harry, făcându-l să rânjească. Ajungem în fața unui Range Rover gri. Câte mașini au ăştia? La volan se pune Liam, cu blondul alături. Mă aştept ca Harry să mă pună jos, dar momentul nu mai vine chiar şi după ce Zayn şi Louis se urcă în spate.
- De ce nu mă laşi? întreb confuză, în timp ce el intră ținându-mă în poala lui.
- Să nu stăm înghesuiți, inventează.
- Nu vreau să stau la tine.
- Vrei la mine? Sau la Zayn? Alegerea e a ta, frumoaso, îmi spune Louis, făcându-mi cu ochiul.
- Băieți, începe el, prefăcându-se supărat şi mă strânge mai tare. V-am zis că eu mă joc primul cu prințesa, se sclifoseşte şi se repede asupra gâtului meu pentru a-l săruta.
Râd, făcându-i pe toți să se uite ciudat.
- Să nu-mi spui că te gâdilă.
- Ba da.
- Ce om se gâdilă pe gât? pufnește amuzat.
- Eu, zic.
Harry zâmbește larg şi mă trage mai aproape de el. Buzele lui se apropie de ale mele, iar creierul meu face conexiuni rapid, astfel să mă feresc. Pregătește planul. Vrea să mă îndrăgostesc de el şi să intre sub pielea mea, ca mai apoi să distrugă tot. Sigur asta e.
- Ce e? mă întreabă confuz.
- Am ajuns. Grăbeşte-te, mă anunță Liam.
- Cinci minute sau vin după tine!
Harry îmi dă drumul cu greu şi ies din mașină, îndreptându-mă spre casă. Nu îmi pasă dacă mama e acasă, n-am mai fost de o groază de timp la carnaval. Găsesc ușa descuiată. Intru silențios şi o tai spre camera mea, mergând pe vârfuri. Îmi trag o pereche de blugi bleumarin şi un tricou alb, simplu. Îmi iau şi un hanorac vişiniu în mână şi cobor. Am avut grijă să pun pistolul la spate şi am luat şi niște bani. Ies din casă, punându-mi hanoracul. Când ajung în dreptul portierei, întorc capul spre dreapta, zărind-o pe mama cu vecina, care mă vede şi îmi face cu mâna. Mama se întoarce uimită să mă vadă, iar eu intru în mașină chiar când mă strigă. Harry mi-a făcut loc pe banchetă, deci nu mai sunt nevoită să stau la el în brațe.
- Calc-o! îi spun lui Liam agitată când mama se îndrepta spre noi, acesta executând imediat.
- E cam furioasă, concluzionează Louis.
- Vei avea probleme? mă întreabă Zayn, iar eu ridic din umeri.
- Nu îmi pasă. Liam, deschide-mi şi tu geamul.
Sticla coboară, lăsând aerul să intre. Scot capul şi savurez momentul. Ador să fac asta. Muzica Heavy Metal răsună în mașină, iar băieții sunt tăcuți, probabil fiecare cu gândurile lui. Cam în zece minute, jocurile carnavalului se văd. Mașinuțe tamponate, Ciocane şi tot felul de tâmpenii. Liam parchează şi coborâm.
- Hai la mașinuțe, blondul mă ia de cot.
- Câte doi la trei? spune Louis.
- S-a făcut! Pe zece dolari? propune Liam, iar restul aprobă din cap. Hayley, alege-ți partenerul.
- Niall, răspund rapid.
Blondul îmi zâmbește.
- Nu Hayley...hai cu mine, mă roagă Louis, luându-mă de mână.
- Păi-
- Eu cu Harry, Niall cu Liam şi Hayley cu Louis. Hai să luăm jetoane, scurtează Zayn, fiind nerăbdător.
Ne urcăm în mașinuțe, Louis poziționându-mă între picioarele sale ca să conducem amândoi. Pista, deși nu e chiar o pistă dar nu ştiu cum s-o numesc, e relativ goală. Suntem doar noi, ceea ce e bine. O sonerie se aude, iar Louis introduce jetonul. El ține apăsat pe pedala, în timp ce eu manevrez volanul. Lovim mașina verde a lui Liam şi Niall, apoi urmărim mașina roșie a lui Harry şi Zayn.
- Ia-l! Ia-l! strigă şatenul din spatele meu.
L-am luat. Când voiam să întorc, mașina verde vine în noi, lovindu-ne şi blocându-ne ambele mașini. Toți râdem şi îl injurăm pe blond. Tura noastră se termină şi băieții mă iau într-un loc mai retras. Louis scoate un pachet de țigări, servindu-i pe toți, dar când ajunge în dreptul meu, refuz ferm.
- Cum de o fată aşa ca tine, traficantă, nu fumează? întreabă Zayn, nedumerit.
- Fumez, recunosc. Dar ocazional, spun adevărul.
Nu sunt dependentă, ba chiar cred că a trecut o lună de la ultima țigară. Nu mă las, doar că nu am simțit nevoia.
- Ia, îmi spune Harry, apropiindu-şi țigara de buzele mele, dar dau negativ din cap.
- Când zic nu, aşa rămâne, îi explic după care îmi îndrept privirea spre un magazin. Merg să iau pufuleți, îi anunț şi pornesc, conştientă că ochii lor sunt pe mine.
Cumpăr două pungi de pufuleți. Am o slăbiciune pentru ei, îmi vine să mănânc mereu. Când ajung lângă băieți observ că şi-au terminat țigările. Arunc una din pungi spre Niall şi începem să mâncăm, după care mergem la Ciocan.
***
Aseară, după ce cei cinci m-au lăsat acasă, mama mi-a ținut morală. Acum sunt pedepsită, gen fără ieşiri, fără nimic. Doar şcoală şi învățat. S-o creadă ea! Deşi mi se pune un nod în gât când mă gândesc la asta, recunosc că m-am simțit ok cu băieții. Dar de azi gata, îmi bag piciorul în ei.
Acum sunt cu Francisco, căruia i-am povestit cu lux de amănunte mica mea aventură. Ne îndreptăm spre curtea liceului, observând-o plină de elevi. Probabil e un careu surpriză sau ceva. De obicei avem careu lunea. Intru pe poartă, zărind-o imediat pe Maddy. Francisco îmi zice că se duce la o fată de a 10-a, după care am înțeles că se cam ține. Alerg spre prietena mea într-un colț retras şi sar pe ea. E îmbrăcată în blugi scurți negri şi tricou gri.
- Fato, ai de dat niște explicații! îmi zice, iar eu îi povestesc tot.
- Nu cred! exclamă. Tare.
- Nu prea.
Privirea mea se duce de jur-împrejurul curții, întâlnindu-se cu a lui Harry. E îmbrăcat într-un maiou alb şi blugi negri. Se uită la mine dur. Îl ignor şi îi studiez pe restul băieților. Par foarte agitați şi nervoși.
- Ghici cine a întrebat de tine, spune Maddy.
- Cine? mă încrunt.
- Felix. Şi ghici cine vine spre noi, remarcă zâmbind, arătând spre stânga.
- Hei fetelor! ne salută. Hayley, ai un minut?
- Sigur, radiez.
Maddy îmi face cu ochiul în timp ce eu şi Felix ne îndepărtăm câțiva metri.
- Care-i treaba? întreb relaxată.
- Păi, ăă, ştii, eu..., îşi pune o mână la ceafă. Mă gândeam dacă vrei să mergem la o pizza sau ceva, cândva.
Rămân blocată puțin, după care îmi revin.
- Da, de ce nu? Mergi în excursie? îl întreb.
- Da, merg. Ne auzim la telefon?
- Sigur.
Dă să mă îmbrățișeze, dar se retrage, fiind nesigur pe el.
- Hai, vino aici, îl încurajeaz.
- Mă faci să fiu stângaci, râde ușor, în timp ce se lipsește de mine timid.
- Fii natural.
Mă pupă pe obraz, îmi zâmbește şi pleacă. Asta a fost tare! Maddy vine la mine şi începem să chicotim. Cei cinci se holbeaza încruntați, parcă mai nervoși. Îmi dau ochii peste cap şi îmi îndrept privirea spre director, care tocmai a început să vorbească:
- După cum bine ştiți, săptămâna viitoare e excursia educațională în cadrul proiectului Ştiință distractivă. Totul este plătit de şcoală şi planificat astfel: cei din primii doi ani, respectiv 9 şi 10, merg la mare, iar cei din ultimii doi ani la munte. În următoarea excursie se vor inversa. Înainte să intrați în şcoală, treceți să luați un formular, asta doar dacă doriți să mergeți în excursie, desigur. Mâine trebuie să le aduceți completate de părinți, iar luni la ora 5 dimineața ne vedem aici.
Eu şi Maddy luăm câte un formular şi intrăm în şcoală, dând de Randy care are şi el unu. Francisco în schimb, vine la noi cu mâna goală, uimindu-mă.
- Nu mergi? întreb confuză, el dând negativ din cap. De ce?!
- Mă antrenez. Plus că Stephany se duce la mare. Dacă era la munte, veneam, ridică din umeri.
Stephany este fata de mai devreme.
- Cum vrei, zice Randy nepăsător, dar ştiu că şi el l-ar fi vrut pe Francisco să vină.
- Cine are psihologie? întreb.
- Eu, răspunde prietena mea.
- Eu am istorie, spune Randy.
- Şi eu, zice văr-miu. Pa, fetelor, continuă, în timp ce pleacă amândoi.
- Merg să-mi iau manualul şi ne vedem în clasă, ok? o anunț iar ea dă din cap.
Fac o oprire la baie ca să îmi verific ținuta. Sunt îmbrăcată cu o cămașă de blugi şi o fustă neagră, am părul desprins şi sunt încălțată cu bocancii mei. După ce mă dau cu balsam pe buze deoarece sunt puțin crăpate, îmi continui drumul. Când ajung acolo dau de un Harry nervos, rezemat de dulapul meu, aprizând şi stingând o brichetă la nesfârșit.
- Mă scuzi? îi zic enervată.
- Te scuz, spune sec, fără să mă privească, fără să-mi ranjeasca.
- Am oră. Dă-te.
- Ce o să faci dacă nu? Îl chemi pe Felix? tot nu mă privește.
- Ce legătură are?
- Are.
- Aaa... nu îți mai iese planul de a mă face să mă îndrăgostesc de tine, nu? spun, cu mâinile în piept.
- Mhm, aprobă şi îşi conectează ochii cu ai mei.
Bagă bricheta în buzunar şi se apropie de mine.
- Dacă te mai vezi cu el, o să îl rănesc. Şi pe el, şi pe Maddy, şi pe mă-ta şi tot restul găştii tale.
- N-ai decât, dar ascultă bine, când o să mă înfurii... tu vei fi cel ce va suferi, mă țin tare.
- A da?! Liam e chiar acum lângă prietena ta, hărțuind-o, zice şi mă apucă de cot.
O, nu!
- Nu vorbeşti serios!
Mă trage de cot astfel încât să fiu nas în nas cu el. E cu puțin mai înalt ca mine, foarte puțin, dar asta nu mă oprește din a-l privi răutăcios.
- Vorbesc foarte serios. În orice clipă o poate împușca, zâmbește fals, încercând să mă aducă la limită.
Nervii pun stăpânire pe corpul meu, determinându-mă să ridic palma şi să îi lovesc obrazul. Capul lui s-a întors într-o parte, dar revine robotic la poziția inițială, strânsoarea de pe cot accentuându-se.
- Să te duci naibii! îi zic cu vocea plină de ură.
- Ne ducem amândoi, spune şi mă trage după el pe scări, ignorând protestele mele.
Holurile sunt pustii, semn că am întârziat la oră. Ajungem la primul etaj, unde sunt dulapurile prietenilor mei. Când o văd pe brunetă proptită de dulap de către Liam, o iau razna. Mă smucesc şi alerg spre ei. Când Liam mă vede, e prea târziu, căci sar pe el trântindu-l la podea. Pumnul meu se lovește de maxilarul lui şi continui tot aşa.
- Hayley! Ajunge! aud vocea îngrijorată a prietenei mele, în timp ce mâna ei se aşează ușor pe umărul meu, dar este îndepărtată imediat.
Brațele lui Harry mă trag de pe şaten, dar mă agit, încercând să scap. Harry merge cu mine pe sus către ieșirea din liceu, complet tăcut. Am putut auzi vocea lui Louis şi Niall înainte să părăsim clădirea.
- Pune-mă jos! Acum!
- Cum vrei! spune nervos şi mă trânteşte pe gazonul din curtea scolii.
Se urcă peste mine, având corpul meu între genunchi. Se apleacă spre capul meu şi presimt că va urma vreo amenințare.
- Să nu te mai prind lângă fătălăul ăla de Felix.
- Nu e treaba ta! strig.
- Dacă vreodată mă mai loveşti pe mine sau pe băieți, îți voi face viața un iad!
- N-am tată, iar mama mă tratează ca o proprietate. Samuel mă consideră o fetiță neajutorată şi afacerea scade. Uliul vrea să mor. Apoi sunteți voi care ştiți numai să mă amenințați cu rănirea prietenilor mei, care sunt singurii cărora le pasă de mine. Nu vezi? Viața mea e deja nasoală! țip, încercând să îl fac să înțeleagă că nu-mi poate face rău.
- Va fi mai rău de atât. Îți promit, se ridică de pe mine şi dă să plece.
- Să te ia dracu, marai, ridicându-mă.
- Ne vedem mâine seară. Apropo, prințesă, frumoasă fustă, îmi face cu ochiul şi merge în liceu.
Am fost la psihologie de m-am rupt.