- Hayley, fii atentă-n față! se aude vocea lui Francisco în cască atrăgându-mi atenția spre locul menționat.
- Văzut, îi răspund şi mă concentrez pe terminarea traseului.
Am ocolit cu brio groapa cu diametru de aproximativ doi metri şi am frânat, dându-mă apoi jos de pe motor.
- Bună treabă, dar poți scoate un timp mai bun, spune Samuel, antrenorul meu, în timp ce se îndreaptă spre mine.
- Ştiu că pot mai mult, Samuel, dar e de ajuns pentru moment. Mama trebuie să ajungă azi, îl anunț, sprijinindu-mă de motor.
Tocmai acum şi-a găsit şi ea să se întoarcă, după ce m-a lăsat o vară singură. Bine, nu chiar singură, cu vărul meu Francisco.
- Plus, mâine încep liceul. Trebuie să o las şi eu mai moale, nu? continui, ridicând şi o sprânceană
- Da, nu vrei să o lăsăm baltă de tot şi să călărim unicorni spre asfințit?
- Ar merge un final aşa fericit.
- Nu uita, Hayley. Niciodată să nu laşi garda jos. Fii atentă la tot ce se întâmplă în jurul tău şi fii mereu gata de surprize. Eşti în situația asta doar de două luni, puştoaico.
- Ştiu, Samuel... Dar şi mie mi-e greu.
- Da, e greu, dar încă nu ai vazut nimic. E doar începutul..., spune prinzându-mă de umeri şi menținând contactul vizual.
- A reuşit Maddy să afle parola? întreb.
- Mhm, da, îmi trimite diseară casetele video. Vineri seară livrăm armele, mă anunță, gesticulând.
- Bine, răspund simplu. Duci tu motocicleta în garaj?
- Da. Francisco te așteaptă în fața depozitului. Liber, puştoaico! aprob din cap şi îi şoptesc un "pa" în timp ce ies de pe teren.
Ajung în fața sediului şi zăresc imediat BMW-ul negru al vărului meu. Mă urc pe locul pasagerului şi îmi pun centura.
- Aproape? mă întreabă.
- Aproape, dar Samuel are dreptate, trebuia mai mult.
- Ei hai, a fost bine. Revenind, a ajuns.
- Mama? mă încrunt.
- Nuuu, străbunica! îmi spune ironic.
- N-am chef de glume. A venit şi iubitul?
- Spre fericirea noastra, da, spune repede şi pornește mașina.
- Sper că nu va începe să ne controleze după ce n-a interesat-o de noi toată vara...
- A sunat, Hayley, nu mai fi aşa dură cu ea.
- De ce o aperi?! Stai, nu contează. Las-o aşa, nu vreau să mă cert, nu acum.
- Hayley Wild renunță la o ceartă...uau! chicoteşte.
- Sunt obosită, bine?
Nu mai zice nimic şi se concentrează pe şofat. În scurt timp ajungem în fața casei, găsind ușa descuiată. Deci e aici. Ok, Hayley, trebuie să te aduni. Inspira, expiră şi mergi înainte. Mă uit în sufrageria mare şi o găsesc pe canapea cu iubitul ei, Richard, uitându-se la televizor.
- Hayley, Francisco! spune pițigăiat când ne vede intrând şi chițăie, ridicându-se imediat să ne îmbrățișeze pe rând.
- Bună mamă, Richard! îi salut şi schițez cel mai forțat zâmbet pe care îl pot avea.
Francisco îi salută şi dă mâna cu iubitul mamei, după care ne punem pe canapeaua din fața celei pe care stau ei.
- Cum a fost călătoria? întreabă vărul meu încercând să facă puțină conversație, probabil.
- A fost fantastic! Am fost la..., începe mama dar tot ce mai aud e "bla bla bla".
De când tata a murit ne-am distanțat şi mai mult. Mereu am fost mai apropiată de tata. O iubesc, doar că uneori e cam falsă şi are așteptări prea mari de la mine. Nu i-aş zice niciodată de afacere, pentru că asta o protejează. Plus că m-ar închide naibii într-o debara...dintr-o închisoare...de pe alta planetă...
- Hayley! o aud trezindu-mă din gândurile mele.
- Hm? Ce? întreb ducându-mi privirea asupra ei.
- Vineri seară o să mergem la o petrecere de afaceri.
- Super! Să vă distrați! spun ca apoi să primesc priviri confuze de la cuplul din fața mea.
- Tocmai au spus că vom merge toți patru..., îmi şopteşte Francisco.
- Ce?! Dar nu putem, noi..., mă opresc să găsesc o scuză, doar nu îi zic că avem de realizat un transport de arme.
- Voi ce? ne întreabă mama, aşteptând un răspuns.
- Noi o vom ajuta pe Maddy să îşi zugrăvească camera, ne-am oferit deja, inventez repede, mulțumită de minciuna mea credibilă.
- Ei bine..., începe.
Oh da! A mers!
- Va trebui să anulați.
Şi... n-a mers.
- Dar...
- Să nu aud nimic. Veniți si gata. I-am promis lui Richard ca îl ajutam, petrecerea asta e importantă pentru el, spune şi îmi duc din instinct ochii spre bărbatul care stă tăcut.
Şi afacerea e importantă pentru mine...
- Bine mătuşă, stai liniştită, venim.
Bravo Francisco, te felicit, trădătorule!
- E cam târziu, eu zic să vă duceți sus. Din cate am înțeles, mâine începeți al treilea an de liceu.
Uuu, Richard şi-a deschis gura! Premieră.
- Noapte bună, zic sec cu o față total inexpresiva şi fug sus, fără să mai aștept vreun răspuns.
Doamne, ce nervoasă sunt!
Intru rapid în camera decorată-n alb şi negru, având grijă să trântesc ușa cu putere în urma mea. Imediat intră si Domnul Trădător.
- Foarte subtilă! spune, făcând probabil referire la ușă.
- Ca întotdeauna. Cum te strig de acum? Domnul Trădător sau Domnişorul Trădător?
- Hayley... Nu avem ce face. Vom amâna transportul şi aia e! aproape țipă, vizibil enervat.
- Nu amân nimic. Rezolvăm transportul.
- Îl facem sâmbătă, propune.
El nu înțelege.
- După o vară în care ne-a sunat dracului la doua săptămâni, vine şi ne face nouă planuri. Nu permit asta! ridic încet încet tonul.
Trebuie să mă calmez sau o să audă.
- Ştiu că e dat naibii totul, dar mergem la petrecerea aia idioată şi păstrăm scuzele bune când chiar nu avem de ales, nu crezi? urăsc, urăsc din tot sufletul ăsta al meu de piatră, dar are dreptate.
Vor fi dăți când chiar nu vom putea amâna ceva...
- Bine. Aşa facem. Acum pleacă.
- Calmează-te si odihnește-te. Somn ușor, vine spre mine într-un moment de neatenție şi mă sărută pe frunte.
- Uhh, Francisco tu..., încep dar deja a ieşit.
Oftez si mă îmbrac într-un maiou crem si pantaloni negri de pijama. Mă întind în pat şi tot ce fac e sa recapitulez ce s-a întâmplat azi. Apare mama şi schimbă tot. Am atât de mult noroc cu Francisco, el e mâna mea dreaptă. Părinții lui au murit odată cu tata în maşina aia idioată, iar mama a obținut custodia lui după insistențele mele. De altfel, el ar fi fost acum la orfelinat sau dracu' ştie unde. Maddy se pricepe la calculatoare, e uimitoare. Apoi vine Randy, băiatul bombă. Nu, serios, se pricepe de minune la arme. Şi asta e echipa mea, cu care sunt în aceeași clasă...
***
Deschid ochii la auzul tonului deranjant al alarmei şi clipesc des pentru a mă acomoda cu lumina dimineții. Este şapte şi jumătate, deci am cam o oră. Mă ridic şi mă îndrept spre baie să fac un duş rapid, după care trebuie să mă îmbrac pentru liceul ăsta stupid. Adio vacanță, adio timp fără griji, adio libertate.
Ies din duş înfășurată în prosop şi mă îndrept spre dulap. Cu ce ma îmbrac azi? Optez pentru blugii mulați albi şi un maiou negru, tăiat la spate, împreună cu bocancii negri ce au talpa înaltă. Părul blond si perfect drept am să îl las desfăcut. Îmi pun niște brățări negre cu ținte şi îmi fac niste codițe la ochi cu tuș negru, urmând să aplic rimel pe gene. Pe buze mă dau doar cu balsam, n-am chef de mai mult. Arunc o privire ceasului de pe perete, opt şi douăzeci de minute. Perfect. Ies din cameră şi cobor scările, găsindu-l pe Francisco pe canapea.
- Să aştepți o fată e tortură, spune, apoi se întoarce şi mă studiază. Eh măcar merită în cazul tău!
- Nu-i aşa? spun şi trec pe lângă el.
- Dacă n-aş fi văr-tu aş sări pe tine.
- Gata cu visele. Mama? întreb, aducându-mi brusc aminte de ea.
- La cumpărături cu Richard.
- Dar avem mâncare.
- Au zis că e prea nesănătoasă.
- Eh, pretenții! Să mergem.
Îmi iau geaca neagră de piele, părăsim casa şi urcăm în mașina mea. Mustangul meu negru e cadoul facut de tata...
Parchez în parcarea liceului şi intrăm pe poarta găsind mulțimea de elevi ce aşteaptă sosirea directorului pentru a ține plictisitorul discurs despre începerea noului an şcolar. Îi caut pe Maddy şi Randy, însă l-am găsit doar pe Randy care mi-a făcut semn imediat ce mi-a întâlnit privirea.
- Hei! ne salută oarecum vesel şi relaxat.
- Care-i treaba? zic în timp ce băieții dau mâna.
- Maddy unde-i? îl întreabă văr-miu.
- N-am idee.
Încep sa-mi plimb privirea prin curtea şcolii, deloc impresionată de cineva. După încă două secunde de "scanat", ochii mei albaştri întâlnesc un grup de cinci băieți în colțul opus nouă. Un blond îmbrăcat în negru şi alb, un brunet îmbrăcat în negru şi albastru, un şaten îmbrăcat în aceleaşi culori ca blondul, un alt şaten doar că are breton şi e îmbrăcat în negru şi un carlionțat îmbrăcat tot în negru. Toți au brațele brăzdate de tatuaje, vrând probabil să pară duri.
Tipii ăștia sunt noi, nu i-am mai văzut până acum şi sigur i-aş fi observat. Restul detaliilor nu mă mai interesează, deci aleg să îmi schimb privirea. Francisco si Randy vorbeau despre ceva, dar eram dezinteresată de conversația lor. O zăresc pe Maddy intrând în curte şi îi fac imediat semn. Cum ajunge, zâmbește şi mă ia de braț, stând acum cot la cot.
- Hayley, mă salută simplu.
- Maddy, îi răspund. Arăți bombă.
O studiez şi rânjesc. Fusta grena în volănaşe cu tricoul negru si bocancii tot negri, îi vin perfect.
- La fel ca tine! rânjeşte la rândul ei.
- Alo alo! se bagă Randy. Suntem şi noi aici.
- Ştim, răspundem la unison.
Directorul urcă pe scenă şi, cu microfonul în mână, începe să vorbească chestii neinteresante care nici nu se aud prea clar, deci niciunul din noi nu acordă atenție. Eu şi Francisco îi punem la curent pe cei doi cu schimbarea datei transportului. Trebuie să îl sun pe Samuel să îl anunț. Din vorbele directorului, am prins faptul că vom sta o oră fiecare clasă cu dirigintele său si apoi plecăm acasă. Toți s-au grăbit spre intrare, numai eu nu.
- Rămân afară să îl sun pe Samuel şi vin după, îi zic lui Randy şi acesta aprobă din cap continuându-şi drumul.
Curtea s-a golit, însă cei cinci de mai devreme sunt tot acolo, de data aceasta fumând. Le simt privirile îndreptate către mine dar aleg să îi ignor. După 10 minute pline în care i-am explicat toată treaba antrenorului meu, omul neînțelegător, îmi bag telefonul în buzunar şi observ că băieții intră în şcoală. Merg şi eu, fiind la o distanță considerabilă în spatele lor. Păşesc primii în clasă şi într-un minut ajung în dreptul ușii pe care e lipită o etichetă cu 11B. Sigur dirigu' e înăuntru. Apăs mânerul şi intru, toate capetele îndreptându-se spre mine. Cei cinci stau în picioare lângă tabla şi totodată lângă catedra de unde domnul Joseph mă privește.
- Oh, Hayley, vii după un sfert de oră? îmi atrage atenția vizibil iritat.
- Eh domnule Joseph, doar ştiți că dacă nu mi-ar plăcea ora dumneavoastră nu aş mai veni, spun şi îmi iau fățuca admirabilă de copil bun în timp ce haita misterioasă se holbează la mine.
- Da domnișoară Wild, doar te cunosc de doi ani, completează zâmbind.
Merge de fiecare dată.
- Hayley Wild..., şopteşte încet brunetul din grup către ceilalți parcă realizând ceva, toți cinci începând să şuşoteasca şi să se uite mai insistent la mine.
Pufnesc nervoasă şi îmi dau ochii peste cap.
-Ce vă holbați? Doamne, luați-vă naibii o viață! spun acid când ating apogeul nervilor mei.
Îşi schimbă privirea parcă treziți, numai cârlionțatul continuă, ochii lui verzi privindu-mă cu ură.
- La locurile voastre! zice dirigu'.
Mă duc în ultima bancă de la fereastră, banca mea eternă. În fața mea stă Randy, în paralel cu el e Francisco şi Maddy e în fața lui. Toți trei se uită la mine zâmbind, aşteptând verdictul pentru care am vorbit cu Samuel. Le răspund aprobând din cap, însemnând că am rezolvat. Arunc o privire şi în dreapta mea dau de şatenul din gașca veselă, cu breton şi, se pare, ochii albaştri.
- Hei! îmi spune chiar când eram gata să îmi întorc capul.
Observ că ceilalți prieteni ai lui ne privesc atenți. Foarte subtili.
- Eu sunt Louis Tomlinson, continuă şi întinde mâna.
- Deja ştii cine sunt eu deci nu mă mai prezint, spun şi zâmbesc fals.
- Nu ai de gand să...? face semn spre mâna lui încă întinsă.
- Eşti vaccinat?
- Da, cred ca da.
Îi apuc mâna şi o strâng.
- Ştii cine suntem noi? mă întreabă privindu-mă intens.
- Nu, dar nici nu prea îmi pasă, răspund nonșalant.
- Ar trebui.
Ignor şi mă uit la domnul Joseph care vorbeşte de zor. Se ridica să ne înmâneze orarul şi ne pune să extragem câte un bilețel.
- Pe ele aveți numărul şi cifrul dulapului vostru, spune când observa câteva priviri confuze. Am să vă rog ca după ce vă dau drumul, să vă duceți să vă vedeți dulapurile. În caz de neînțelegeri, mă căutați. Puteți pleca.
Mă ridic repede şi ajung la prietenii mei care mă așteptau lângă tablă.
- Am dulapul la etajul trei, le zic in timp ce îi simt pe ei trecând pe lângă noi.
- Noi la primul.
- Toți? întreb încruntată şi ei dau din cap în semn de "da".
- Lasă, nu-i nimic, spune Maddy punându-şi mâna pe spatele meu. Ne vedem afară în 10 minute şi mergem la un suc.
Aprob din cap şi mă îndrept spre scări pentru a urca la etajul trei.
Îmi găsesc dulapul roșu tocmai în mijlocul coridorului şi îl deschid cu cifrul 2028. Toate manualele sunt aici şi echipamentul sportiv. Aud paşi apăsați apropiindu-se dar nu acord atenție şi încep să îmi imaginez cum îmi voi decora noul dulap. Cineva mă bate pe umăr şi mă întorc automat găsind trei din cinci prinți. Lipsesc Louis si brunetul.
- Măi măi...ce pisicuță avem aici. Eu sunt Niall! se prezintă blondul, enervandu-mă la culme apelativul folosit.
Ridic o sprânceană şi dau să plec imediat după ce închid dulapul. Nu îmi pasă de ei, deci nu merită atenția mea. Fac primul pas, dar sunt prinsă de braț şi trasă înapoi.
- Pisicuței îi e frică de noi?
Ok, acum m-am enervat. Mie nu mi-e frică de nimic, cu atât mai puțin de ei.
- Pisicuță e mă-ta! mârâi şi pumnul meu îi lovește violent maxilarul blondului.
Acesta cade iar şatenul se repede să îl ajute. În două secunde, spatele meu face contact cu dulapul şi un cârlionțat nervos îmi blochează încheieturile deasupra capului.
- Ce mișcare drăguță, dar nu prea deșteaptă. Harry Styles îți spune ceva?
Logic ca îmi spune, gașca teroare a lui Harry Styles e ceva destul de cunoscut printre clanuri. Deci ei sunt faimoşii din Anglia...
- Da, că ești pretențios la mişcări. Spune-mi, mișcarea asta cât de deșteaptă e? spun şi îmi adun toata forța în genunchi, pe care-l ridic imediat, acesta lovind în locul magic. Nu aştept să văd ce se întâmplă, şi mă deplasez către ieșirea din şcoală.
Ei au vrut-o. Nu mă las călcată în picioare de nimeni. Daca cineva începe ceva, eu termin.
Bună bună. :>
Am venit cu prima mea carte de pe wattpad, sper sa va placă! :3
La media e Hayley.