.D. A. N. G. E. R. | • JJK.ff • ✔

°TWENTY THREE°

Aceștia stau față-n față pentru câteva minute, minute întregi prins de tensiune. Așa se simte fiecare încăierare a lor? A celor mai buni? Setea de sânge a acestora se simte până aici.

Chiar și la Jungkook care este plin de răni, încă este capabil să continuie. Aceștia sunt pe cale să sară la atac, însă starea în care se află Jungkook nu-mi nu mă încântă deloc.

Yoongi și Jungkook sunt de nerecunoscut acum, ambii fiind calmi în marea majoritate a timpului, acum se comportau ca niște animale sălbatice.

— Nu-i rău Jungkook, dar ști că ai o limită, nu? spune Yoongi depărtându-se puțin de el.
— Nu-ți bate capul cu limitele mele. spune acesta depărtându-se și el.
— Hm, încăpățânat ca-n totdeauna. spune Yoongi, dar aici se termină totul. spune acesta scoțând din buzunarul greci același fel de pumnal ca al oamenilor lui.

Acesta îl loveste pe Jungkook cu acel pumnal în stomac. Dacă înainte îmi era teamă că nu va rezista până la capăt. Acum sunt îngrozită de-a binelea.
Nu-mi pasă de ceea ce zicea Taehyung, trebuie să merg acolo.

Ochii îmi erau plini de lacrimi în timp ce coboram de cărarea îngustă. Taehyung se uită la mine vizibil nervos, dar nu-mi pasă dacă e nervos. Singurul lucru care mă interesează acum este Jungkook.

Acesta se uită la mine cu o privire care spunea "Ce cauți aici? ", Yoongi era surprins și el, uitându-se la mine.

— Oh, Andreea te-ai decis să cobori? spune Addison uitându-se la mine. În cazul ăsta haide să se distrăm puțin, vrei? zice în mână având un mini pistol.

Mă va împușca? Nu, Yoongi e în în fața mea, n-ar risca să-l împuște. Dar atunci ce are de gând?

— Hai să aflăm cât va rămâne în viață scumpul tău iubit după ce e împușcat a două oară. spune țintindu-l pe Jungkook.

Acesta nu are puterea necesară pentru a pleca de acolo. Mă îndrept spre el însă Yoongi mă prinde, oprindu-mă. Taehyung nu face nimic în privința asta... De ce nu face nimic?! De ce nu-și salvează șeful?!

Încep să mă zbat dar fără rost, Yoongi nu are de gând să-mi de-a drumul indiferent de cât de tare îl lovesc.

Addison trage primul foc care trece pe lângă el. Corpul meu înghețase în timp ce aceasta râdea cu poftă văzându-mi reacția.

— Următoarea va merge direct în piept, nu e minunat? spune râzând cu un râs de psihopat.
— Jungkook! Pleacă de acolo! strig spre el însă acesta îmi răspunde cu un zâmbet.
— Închide ochii Andreea, totul va fi bine. spune acesta cu un zâmbet cald.

În secundă următoarea echoul celui de-al doilea foc de armă umple tot locul.
Taehyung profitând de acest moment, îi trăpunge talia lui Addison cu una dintre pumnalele acestora.

Addison e scoasă din joc, la fel și Jungkook. Nu putea să cred că ai ales să mori! De ce n-ai putut pleca de acolo? De ce?!

Yoongi îmi dă dumul iar eu mă îndrept spre corpul lui Jungkook, care zăcea pe pământ.

Lacrimile încep să apară într-un număr tot mai mare pe obrajii mei. Îngenunchiez lângă corpul acestua. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că Jungkook va murii în fața ochilor mei.

Taehyung se apropie de mine fără nici-o expresie pe față. Omul ăsta se comportă de parcă ar fi robot. Șeful lui tocmai a fost împușcat iar acesta se comportă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

În acest timp Yoongi se face nevăzut, cel mai probabil a plecat. Acesta se uită în jur de parcă ar căuta pe cineva după care spune.

— A plecat, poți să te ridici. spune acesta.

Prima dată am crezut că îmi spune mine, dar după aceea Jungkook deschise ochii uitându-se și el în jur.

— Huh, a fost pe aproape, credeam că mă va trece peste chestia asta. spune Jungkook ridicându-se în șezut.

Mă uit la acesta încercând să procesez ceea ce tocmai s-a întâmplat. Jungkook fusese împușcat, glonțul trecuse prin el. Mă uit la el observând ceva ce semăna cu o vestă pe sub tricoul lui.

— O i-au înaite... Tu va trebui să dai niște explicați. spune Taehyung făcând semn spre mine, mai apoi plecând.

Jungkook se întoarce spre mine ștergându-mi lacrimile, ceea ce mă face să realizez că el chiar e în viață.
Fără vre-o atenționare, îi sar în brațe îmbrățișându-l.

— Mai ușor, tăieturile alea chiar dor să știi. spune acesta punându-și mâna pe capul meu.
— Am crezut ca-i murit! De ce nu mai atenționat că vei face asta? zic ștergându-mi lacrimile cu mânecă bluzei.
— Aveam nevoie de o reacție sinceră că să creadă c-am murit cu adevărat. spune acesta punându-și mâna în jurul gâtului meu, trăgându-mă spre el. Scuze pentru sperietură.
— Să nu îndrăznești să mai faci asta vreodată! îi spun lăsându-mi capul pe umărul lui.

                           ⋇⋆✦⋆⋇　

Câteva săptămâni după aceea, Jungkook și-a revenit complet, alegându-se cu câteva cicatrici. Andreea își reia cursurile iar Yoongi nu își făcu prezența nicăieri de atunci.

Jungkook începe să-și facă timp pentru a fi alături de Andreea în timp ce aceasta n-a mai plecat nicăieri fără să-i spună lui.

Nu cu mult timp după cei doi devin un cuplu, susținându-se unul pe celălalt la greu.