Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 9

- Ky? Ești ok? Mă întreabă blondina,privindu-mă speriată.

- Nici că se poate mai bine,spun nonșalant. Tu cum ești? O întreb făcând mișto de ea.

- Kyan! Țipai în somn.

- Și?

- Și...îmi fac griji pentru tine. De mai bine de o săptămână faci asta. Mă îngrijorează foarte tare faptul că nu dormi suficient. Ai avut același coșmar?

Decid să nu-i răspund, nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu știu ce i-aș putea spune. Se îngrijorează prea mult pentru starea mea de sănătate. Atât de mult încât se neglijează pe ea însăși.

Fără să-mi mai pună vreo altă întrebare, Maddison trece pe lângă mine, intrând în cameră și aruncându-se între așternuturi.

- Să ști că degeaba eviți să-mi răspunzi la întrebări,pentru că eu tot am să îmi dau seama dacă îmi ascunzi ceva sau nu. Kyan,continuă acesta pe un ton calm,dacă pot face ceva pentru tine, te rog să îmi spui cu ce te pot ajuta. Mă doare să te văd așa.

- Așa cum,Madd?

- Distrus...spune aceasta după câteva minute în care a evitat să mă privească în ochi.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Madd, sunt bine! De câte ori ar trebui să-ți spun asta ca să mă crezi?

- Ești cel mai mare mincinos de pe lumea asta,așa că nu te mai strădui să mă faci să te cred,pentru că asta nu se va întâmpla, îmi spune blonda, schițând un zâmbet ștrengar.

- Care va să zică, sunt un mincinos, spun eu începând să o gâdil sub bărbie... Așa deci, domnișoară Sawier. Las' că mai vorbim noi.

- Mă gâdili,Ky! Spune aceasta izbucnind într-un râs zgomotos. Încetează,te rog!protestează aceasta ca un copil de cinci ani.

- Bine, bine, mă opresc...

Mă las pe spate, trăgând-o mai aproape de mine. Stăm în tăcere până când privirile noastre se întâlnesc. În ochii lui Maddison pot citi o întrebare nerostită.

- S-a întâmplat ceva, Madd?

- Voiam să te întreb dacă ai fost la tratamente,vinerea trecută.

- Am fost, spun cu jumătate de gură.

- Și...ai fost să o vezi pe Ayla?

- Nu,mint eu. De ce îmi pui oare atâtea întrebări? Îți reamintesc că e cam târziu pentru un interviu. Și în plus sunt destul de obosit,continui eu,schițând un căscat.

- Atunci te las să dormi,dar cu o condiție, îmi spune Madd,amenințându-mă cu degetul arătător.

- Ce fel de condiție? O întreb, dându-mi ochii peste cap.

- Dacă e vreo problemă,te rog să mă chemi. Ști cât de mult urăsc când nu pot să te ajut cu ceva.

- Bine,bine,spun întinzându-mă la loc în pat. Noapte bună, Madd!

- Noapte bună, Ky!

Maddison iese din încăpere, și imediat se așterne o liniște înspăimântătoare,întreruptă din când în când de respirațiile mele. N-am să reușesc să adorm în condițiile astea. Nu o să am somn liniștit atâta timp cât Ayla e în pericol. Știu și eu că am fost un dobitoc atunci când i-am pomenit de iubitul ei. N-ar fi trebuit să spun asta. Nu în condițiile în care iubitul ei a fost unul dintre prietenii mei buni. Mă urăsc pentru tot ceea ce am devenit. Înainte ca boala asta să mă acapareze nu eram o astfel de persoană. În trecut n-aș fi fost capabil să vorbesc în halul în care am vorbit săptămâna trecută cu Ayla. În trecut nu mă gândeam așa insistent la o fată. În trecut doar mă rezumam la a mi-o trage cu vreo femeie pe unde apucam,acum nici măcar asta nu mă mai interesează.