Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 28

Kyan

Mi-am imaginat de mult timp noaptea asta, dar n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla tocmai acum. Și că senzația aceasta va fi atât de intensă pentru amândoi. Că ne vom completa reciproc unul pe altul. Că vom fi un singur trup, deși suntem doi. Că ea va fi la fel de frumoasă ca în prima zi. Și că eu voi fi al ei, iar ea va fi numai și numai a mea.

Ne privim adânc în ochi, în timp ce mă retrag încet din ea, iar în privirile sale pot recunoaște acea licărire care o face și mai frumoasă. Știu ce crede în clipele astea, și nu cred că mai e nevoie ca unul dintre noi să spună ceva, pentru că tot ce am avut de spus, a fost deja exprimat în sentimente mult mai puternice decât orice altceva.

Îmi dau seama că o iubesc. Și că aș face orice ca ea să știe asta. Aș merge și prin focul Iadului numai să o știu în siguranță lângă mine. Pentru că prezența ei mă liniștește și mă face să devin un om mai bun. Aș vrea să cred că-n ochii ei îmi văd tot viitorul, dar asta ar suna prea pompos în acest moment. Iar eu nu mă pricep la cuvinte pompoase. Și totuși mă apropii de urechea ei și-i șoptesc cât de mult o iubesc, iar ea îmi răspunde punându-și capul pe pieptul meu și încolăcindu-și picioarele în jurul alor mele. O cuprind cu brațele, oferindu-i căldura trupului meu, și stăm în poziția asta până când amândoi adormim.

Dimineața următoare mă trezesc din nou înaintea ei, dar nu mă ridic din pat pentru că n-am nimic mai bun de făcut decât să o privesc și să nu mă mai satur de frumusețea și inocența sa. Doarme liniștită la dreapta mea, iar imaginea asta mă face fericit, dar și trist în același timp. Nu știu cât timp va mai dura liniștea asta, sau dacă va mai exista vreodată după ce Ayla va afla că s-ar putea s-o părăsesc exact așa cum și Liam a făcut-o. Numai când mă gândesc la asta simt cum mi se frânge și mai mult inima, și dacă aș putea face ceva pentru noi doi și fericirea noastră, aș face-o fără să stau pe gânduri. Pentru că nimic nu contează în clipa asta mai mult decât ea.

Oare ce se va întâmpla cu ea când eu nu voi mai fi lângă ea?

Va plânge? Sau va mai vrea să trăiască și să încerce să meargă mai departe?

Îmi vine să plâng numai când mă gândesc la asta, și știu că nu e sănătos să mă gândesc la viitor, dar cum aș putea să trăiesc în prezent, atunci când știu că fata alături de care vreau să-mi clădesc un viitor va suferi din cauza mea?

Ayla se foiește lângă mine, semn că de-abea se trezește, și imediat ce privirile ni se întâlnesc, simt cum vinovăția mă apasă din nou. Dar cu toate astea îi zâmbesc atunci când îmi spune bună dimineața, și o sărut pe frunte atunci când brațele sale îmi cuprind talia.

Atingerea ei... e poate unul dintre acele lucruri de care îmi va fi foarte dor atunci când n-o să mai fiu lângă ea. Și totuși sunt atât de egoist încât să nu-i spun despre cancer și posibilitatea pe care o am de a muri. Pentru că sunt un nemernic care s-a îndrăgostit de o fată care nu-l merită, dar cu toate astea se luptă cu el însuși să n-o piardă de lângă el.

Pentru că, naiba să mă ia, o iubesc atât de mult încât nu pot risca s-o pierd. Numai gândul ăsta mă ucide pe interior puțin câte puțin. Vreau să fiu lângă ea pentru cât mai mult timp, să o țin de mână când îi e greu. Să ne clădim un viitor împreună. Să ne vedem copiii crescând, și noi să îmbătrânim alături de ei.

Am atâtea planuri care o includ și pe ea, încât numai gândul că aș putea s-o părăsesc mă înspăimântă și-mi face inima să se strângă dureros de tare?

Dar dacă viața are alte planuri pentru mine și chiar nu vrea ca eu să fiu lângă Ayla?

— Ce-ți trece prin minte la ora asta dis de dimineață? o aud pe Ayla întrebându-mă