CAPITOLUL 5
''Umbra este o zona in care lumina directa nu poate ajunge din cauza impiedicarii trasmiterii acesteia prin existenta unui obiect opac. Umbra este o proiectie bidimensionala a obiectului opac interpus, reproducand silueta corpului. Precizia siluetei depinde de mai multi factori''....
Incercam sa ma documentez despre ''umbre', cautam informatii pe internet, iar articolele gasite erau de-a dreptul ingrozitoare. M-am ridicat de pe scaunul de la birou si m-am dus sa imi iau o cafea. Aveam un deadline in 2 zile si voiam sa scriu despre umbre. Nimeni nu scria despre ele, desi creau povesti. E ca atunci cand stai intins pe spate si te uiti la nori. Dupa ceva timp ti se pare ca vezi diferite forme.
De data acesta ''norii'' mei creatori de povesti erau umbrele. Ideea mi-a venit dupa ce m-am plimbat pe malul Herastraului, intr-o seara in care am vrut sa vad un apus de soare. De cate ori aveam nevoie de energie si de liniste sufleteasca mergeam in parc si priveam umbrele pe care salciile le lasau pe apa. Bonus erau valurile line ce se apropiau de mal si dadeau contur povestii mele.
M-am intors la birou ai am reinceput documentarea pentru materialul meu. Timpul a zburat si nici nu am realizat cand s-a facut ceasul 16.00. Mai aveam putin si plecam spre casa. Trebuia sa ma vad si cu Ama, dar nu daduse niciun semn. Dupa 1 ora mi-a vibrat telefonul.
AMA: ''Nu mai ai numarul meu de telefon?''
Am citit de 3 ori mesajul. Nu prindeam gluma, dar intr-un final am raspuns.
ELLA: ''Trebuia sa rad?''
AMA: ''Nu, doar iti testam nervii. ''
ELLA: ''Suntem la un concurs? De ce nu ma anunti? Trebuie sa imi reimprospatez machiajul pana sa ajung in fata Marelui Juriu! ''
AMA: ''Vedetele ca tine arata zilnic impecabil.''
ELLA: ''Deduc din asta ca ti-e teama ca te voi face K.O ''
AMA: ''Am si eu mandria mea. Nu imi permit sa pierd''
ELLA: ''In fata cui?''
AMA: ''A mea cand ma privesc in oglinda.''
Bun raspunsul lui. Deci era orgolios, dar incerca sa ascunda. Vorbea foarte putin si practic nu imi spunea mare lucru despre el. Credea ca ma va face curioasa. Oare asta era tactica lui? Sa il anunt ca sunt oricum? Am decis ca nu-i cazul..
ELLA: ''Parerea mea conteaza mai mult.''
AMA: ''Esti maniaca? Vrei sa detii controlul ?''
ELLA: ''Nu mai ai rabdare sa ma cunosti?''
AMA: ''Diseara, la 20.00... ''
ELLA: ''Unde ma duci?''
AMA: ''Unde merg reginele.''
ELLA: '': )) Asta o sa spun eu la finalul serii. Tu trateaza-ma ca si cand...''
AMA: ''Te iau de acasa la 19: 55, vin eu la tine. Trimite-mi adresa. Te sarut.''
Mi-am pus si pantofii cu toc si m-am analizat pentru ultima oara in oglinda. Pentru o prima impresie eram ok. Jensi skinny, o bluza simpla alba, dar eleganta si o geaca de piele scurta. Am ales o tinuta lejera la care am adaugat accesorii pretioase. Pantofii si geanta mareau nota. Ma simteam bine in pielea mea si aveam o stare de om fericit.
Am coborat incet, avand o frica teribila de scari. Intotdeauna ma speria gandul ca o sa cad. Am zambit de nebunia mea si am inaintat spre strada. Trebuia sa ajung la o trecere de pietoni, unde urma sa ma vad cu domnisorul de onoare.
Semaforul era rosu pentru pietoni, iar eu asteptam sa se faca verde pentru a putea traversa. Brusc in fata mea o masina portocalie a pus o frana cu un zgomot teribil. Usa dispre mine s-a deschis.
-Urca!
M-am aplecat si m-am uitat atent sa ma conving ca Ama era cel de la volan. Ce om infantil. Vrea sa ma impresioneze sau asa e el ..nebun?
-Pe bune? In asa fel iti conduci masina?
-Da, de ce, nu e ok?
-Esti sigur ca ai permis?
-Foarte.
-Si e luat pe bune?
-Da. Pupa-ma.
Am zambit si l-am sarutat usor pe obraz. El nu mi-a raspuns. Imediat si-a intors privirea catre drum.
Era imbracat intr-un tricou rosu si o pereche de jensi deschisi la culoare. Parul negru ii era aranjat, iar acum, pe obraz avea o urma de la rujul meu. Nu i-am spus. Daca urma sa se vada cu alta, macar sa il dau de gol. Am ras in sinea mea.
-Ce e? a intrebat el zambind.
-Ce?
-Ce ai tu? Razi...
-Femeile de obicei plang in preajma ta ?
-Cateodata.
La raspusul acesta nu ma asteptam. M-am incruntat. Nu. Si daca era adevarat nu voiam sa stiu. Aveam timp sa le aflu pe toate, dar nu acum.
-Unde ma duci?
-Pe Valea Regilor. Ai mai fost? a intrebat el incantat.
-Nu, am dat eu usor din cap. Presupun ca tie iti place acolo, asa ca, hai sa incercam. Daca nu o sa ma simt ok, plecam.
-Bem ceva apoi mergem unde vrei tu. E ok ?
-OK. am aprobat si eu.
Valea Regilor era un pasaj pe Calea Victoriei, chiar in centrul Bucurestiului. I se mai spunea si pasajul Macca-Villacrosse sau simplu Vilacrosse. Denumirea de Valea Regilor vine de la cea mai cunoscuta cafenea de acolo. Pasajul este acoperit cu sticla si are forma de potcoava. Felul in care razele de soare patrundeau in pasaj si umbrele care se creau imi taiau respiratia.
Miroul de cafea la nisip sau narghilea completa tabloul si chiar te facea sa te simti ca o regina. Era foarte frumos, dar extrem de aglomerat.
-Iti place? a spus el catre mine
-Da, e foarte dragut, am spus eu admirand in continuare acoperisul din sticla galbena.
-Umbrele..
-Da, se joaca frumos. A continuat el fraza inceputa de mine. Mie imi plac foarte mult. Stiu ca suna ciudat, dar chiar imi plac, a adaugat el repede.
M-am uitat fix in ochii lui si am vrut sa ii spun ca sunt de aceeasi parerea, dar mi-am muscat limba. Nu voiam sa creada ca il aprob in tot ce spune sau face. Parea prea frumos si simplu. Trebuia si il descopar treptat, abia apoi ii puteam spune ca si mie imi placeau umbrele. Pana la urma era doar o parere.
-Ce bem?
Mmmm...fiindca esti cu masina, din solidaritate imi iau o Cola.
-Eu ma gandeam la un vin.
-Conduc eu la intoarcere? Am intrebat razand.
-Masina mea? Niciodata.
M-am incruntat la el. Misoginul.
-Te duceam acasa, iar eu luam un taxi pana la mine. Calmeaza-te, nu ma invitam singura la tine.
-Si eu care credeam ca tu o sa ma inviti...
-Visator din fire sau femeile sunt prea multe si usoare in viata ta?
-Multe, a mormait el cu capul in piept si ochii in meniu.
Trebuia sa deschid subiectul despre Cristina, tipa de la nunta, insa nu stiam cum sa o fac. Eram la o simpla iesire in oras, nu era ca si cum eram déjà iubita lui. Trebuia sa fiu atenta, dar eram foarte curioasa sa stiu ce s-a intamplat, de ce nu mai sunt impreuna.
-M-am decis, a spart el intr-un final tacerea dintre noi.
Am povestit despre noi si am aflat ce stiam déjà. 28 de ani, singur la parinti, locuia intr-un cartier apropiat, avea mai multe business-uri dar nu am intrat in detalii, si nici el nu parea ca vrea sa discute prea mult subiectul. Am retinut de cel cu masini si motoare, fiind pasionat.
Baietii si jucariile lor, mi-am spus eu in gand. Nu parea superficial si era chiar inteligent. Cu replicile la el tot timpul. Imi placea, nu ma puteam plictisi cu un asa om prin preajma. Si in timp ce imi povestea despre o intamplare amuzanta din trecutul lui, s-a oprit brusc din vorbit si s-a intors catre masa vecina. Pentru ca era aglomerat, mesele erau foarte aproape unele de celelalte, aproape lipite.
-Este interesant ce povestesc eu, aveti pareri? a spus el incruntat si pe un ton autoritar catre vecinii nostri ghinionisti.
Tipul grasut de langa masa alaturata s-a inrosit brusc, iar eu am ramas uimita de tupeul lui Ama.
-Nu ascultam. Daca ti s-a parut...a incercat sa explice grasutul fastacit.
-Mie nu se mi se pare. Cand mi se pare, incerc sa tac din gura. Si nici nu ma uit insistent la iubita altuia. Chiar daca e superba. Bine, ipotetic, ca vad ca nu ai...
Apoi s-a intors brusc catre mine si si-a reluat discutia. Pffiu, ce tupeu pe capul lui. Avea o incredere de sine foarte mare. Se impunea usor si parea omul care nu se abate de la scopul final. Asadar aveam un jucator in fata mea.
-Mergem? am intrebat eu..
-Asta e scuza cu ''m-am plictisit si vreau acasa?'' a comentat el ironic.
-Nu, am amortit, stam aici de 4 ore, am continuat eu.
A fost randul lui sa se uite uimit la ceas. Dupa cateva ore impreuna, era cazul sa plecam spre casa.
-Ok. Unde mergem. E randul tau sa alegi.
-Acasa eu. Tu ..unde vrei, am spus zambind si m-am ridicat de pe scaun.
