Capitolul 27

5.7K 311 17
  • Dedicat lui Daniela Cusa
                                    

CAPITOLUL 27

Trecuseara deja cateva zile de la intalnirea de sambata cu Ama, si ‚''cel mai nou cuplu de pe piata'' Stefania si Stefan, cum imi placea mie sa o tachinez pe prietena mea.

Ama ma suna de cateva ori pe zi, imi dadea nenumarate mesaje.  Se comporta exemplar, poate prea frumos avand in vedere ca eram obisnuita cu alta atitudine. Eu nu eram convina ca acum era in totalitate sincer, nu voiam sa cad intr-o plasa. Si, desi astepta un raspuns de la mine, avea bunul simt sa nu ma preseze. Raspunsul il aveam, dar era randul meu sa ii testez nervii.  L-am sunat.

-'Neata, vrajtoare mica.

Am oftat si mi-am dat ochii peste cap.

-'Neata si tie, dar a mea nu stiu cat de buna o sa mai fie avand in vedere ca te-am rugat sa NU imi mai spui asa si tu continui acest lucru.

Rasul zgomotos al lui Ama ce imi incanta auzul m-a trezit definitiv. Eram inca intinsa in pat, nu coborasem sa imi beau macar obisnuita cana de cafea. Rasul lui ...rasul lui era colorat. Ma amuza. Am zambit, de fapt imi placea cum imi spunea, desi nu credeam ca mi se potriveste porecla lui. Era un mic joc in care ma alintam.

-Ce faci? A intrebat el.

-Incerc sa ma trezesc, dar mi-e lene sa cobor din pat.

-Te-ai trezit cu gandul la mine?

-Nu. Am apus eu apasat, in apararea mea.

Liniste. Ama nu spunea nimic si asta ma agita, daca i se parea iarasi ca ceva nu e ok? Oare cum va reactiona?

-Ama...?

-Da, sunt aici.

-Te-ai suparat?

-Nu, asteptam continuarea ta. Stiam ca nu o sa recunosti ca te-ai trezit cu gandul la mine, asa ca banuiesc...ai o fraza de adugat in apararea mandriei tale?

Incepuse sa ma cunoasca. Fusese atent la mine sau la propriile sale nevoi si facea totul in interes propriu. Oare cat va mai avea rabdare?

-Mmm...acum ma intrebi sau..?

-Nu, doar m-ai facut atent Ella.

-Te-am sunat pentru ca abia acum am vazut mesajul tau in care-mi urai noapte buna. Si pentru ca nu ti-am raspus aseara, am zis sa ma revansez la prima ora.

-Si uite ca o faci. Te scot la un mic dejun?

-Am deja programul stabilit pentru azi.

-Vrajitoare mica, ne vedem azi?

Nu, nu vreau sa ne vedem. De fapt vreau, dar imi place prea mult ca se comporta frumos si mi-era frica sa nu se schimbe ceva. Ce sa ii mai spun?

-Stabilim pentru sfarsitul saptamanii, undeva pe vineri seara? Am spus eu incet.

-E abia miercuri Ella, a spus el dezamagit.

-Sunt foarte ocupata cu serviciul, am foarte multe proiecte si..

-Ella, vreau doar sa te vad. Nu e obligatoriu sa discutam despre noi. Stiu ca din cauza asta ma eviti, desi nu te-am presat pana acum. Facem cum vrei tu, dar nu fugi de mine cand incerc sa ma apropii de tine. Nu ajungem nicaieri asa.

-Doar ca..

Si faza mi-a ramas blocata in cap. Nu o puteam spune cu voce tare, nici nu voiam sa ma comport copilareste.

-Ok, am spus eu intr-un final.

Dupa 5 zile merita o iesire...pe care si eu mi-o doream.

-Perfect! L-am auzit cum a expirat aerul pe care probabil si-l tinuse in piet. Era emotionat? Auzisem eu bine?

Umbre la apusUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum