Chiar daca am reusit sa schimb doua perne fiind prea ude de lacrimile ce mi-au curs necontenit, raspunsul tot nu l-am gasit. Intrebarea aceea ma bantuia si ma facea sa ma simt neputincioasa. Nimic nu uram mai mult pe lume decat sa ma simt fara nicio putere, fara niciun sens in fata unui fapt. ''Cum sa ai o relatie cu un tip care nu comunica?'' Cum?!!! Era frustrant si strigator la cer. Imbratisand a mia oara perna si suspinand fara incetare de mai bine de doua ore, tot nu gaseam puterea sa ma linistesc.
Stiam ca acum, de suparare, vedeam totul mai grav decat era in realitate. Aveam nevoie de un pahar de apa si o baie fierbinte. Apa calda intotdeauna ma relaxa. Trebuia sa fac ceva sa ies din starea asta.
Cu picioare de plumb si fara nicio tragere de inima m-am incumentat sa merg in baie. Am dat drumul la apa fierbine sa curga in cada. Am ramas mult timp cu ochii atintiti in apa ce umplea incet cada. Imediat gandurile mi-au zburat catre seara noastra de pe barca. Cat de romantic si dragut fusese Ama in anumite moment. Acela era un picnic, am zambit fara sa constientizez ca inca mai aveam puterea sa o fac. Picnic pe barca, o alta ciudatenie de-a lui.
Cateodata schimba sensul lucrurilor normale. Le facea anormale sau mai bine spus le personalize. De ce era el asa? Nu, nu puneam intrebarile bune. Aveam nevoie de intrebari la care imi puteam da singura un raspuns din perspectiva lui. Si pana la urma cine eram eu sa il judec? De ce trebuia el sa se incadreze in tiparul oamenilor normali? Daca pur si simplu asta era lumea si comportamentul pe care el il cunostea si nu se potrivea cu ceea ce stiam eu...de ce trebuia sa il judec? Prin ochii lui poate eu era cea ciudata si fara limite...
Povestea asta era mai complicate decat m-as fi gandit eu vreodata. Si nu pentru ca am fi incercat vreunul din noi doi sa o facem asa, ci din cauza caracterelor diferite si a gandirii opuse. Cum sa ai o relatie cu un om pe care desi ti-l doresti din suflet in viata ta, nu e ceea ce te completeaza?
De undeve de departe un zgomot cunoscut ma deranja. Nu voiam sa ma intorc in lumea asta, era prea dragut si cald la sufletul amintirilor. Si incepeam sa ma si linistesc. Sunetul deranjant tot ma stresa. Am sarit ca arsa cand am realizat ca imi suna telefonul. Am intrat grabita in dormitor si nu stiam unde e pus. L-am cautat prin tot patul, sub perne, nimic. Ah! Era inca in geanta. Cu mana tremuranda pe el am apasat la apeluri pierdute. Ma sunase Ama. L-am apelat imediat, apoi am inchis. Am vrut sa pun telefonul pe noptiera. Nu voiam sa imi auda vocea ragusita de atata plans si nasul infundat.
AMA: ''De ce nu dormi?''
M-am uitat spre usa dormitorului, apoi mi-am dus o mana la tampla. Thoo, Ella, doar nu intra in casa prin efractie!
ELLA: ''Dorm!''
AMA: ''Si cum mi-ai raspuns, ca prin vis?''
ELLA: ''Nici macar nu ti-am raspuns!''
AMA: ''De ce nu dormi?''
ELLA: ''Pentru ca m-ai trezit tu..''
AMA: ''Aveai lumina aprinsa, de aceea am sunat.''
Ahhh!!! Si ce sa ii spun acum?
ELLA: ''Am uitat-o asa...''
AMA: ''Sigur ca da... Vreau sa te vad.''
ELLA: ''Dorm Ama..''
AMA: ''Doar doua minute. Trebuie sa plec din oras cateva zile.''
ELLA: ''Cand pleci si unde?''
AMA: ''Acum plec, de fapt trebuia sa fi plecat de jumatate de ora, am venit sa te vad insa... ''
Sa plece? Unde, cu cine, de ce?
ELLA: ''Urca.''
AMa: ''Deschide.''
Cum naiba? Zbura? Badarnul era sigur ca o sa il primesc.
M-am spalat pe fata si m-am sters cat de repede am putut. Mi-am aruncat o privire spre haine. Eram in pajama. Ah, la naiba cu el. Cu pasi grabiti m-am indreptat spre usa ce am deschis-o fara sa verific vizorul.
Ama statea rezemat de tocul usii mele cu bratele impreunate peste piept. M-a privit o secunda si m-a imbratisat. Usa a inchis-o el cu un picior. M-a sarutat pastimas, iar bratele mele l-au cuprins cu totul. Cat de bine era sa il stiu langa mine si mai ales sa il simt langa mine intru totul. Cand s-a indepartat m-a cercetat cu privirea. Si pus apoi degetel mare peste buzele mele care tremrau usor si mi-a sarutat ambii ochi.
-Se vede ca ai plans pisicuto...
Mi-am intors capul si m-am incruntat. Ama inca ma tinea in brate si imi zambea.
-De ce?
M-a prins de fata si m-a fortat sa il privesc in ochi.
-De nervi...
A oftat si m-a luat din nou in brate.
-Nu vreau sa te fac sa plangi pisicuto...
-Atunci nu o mai face, am spus ..
Ne-am dus catre canapeaua din sufragerie si ne-am asezat. Mi-am pus un picior sub mine.
-Cum sa continuam daca nu comunicam Ama?
-Comunicam Ella...si-a trecut o mana prin parul lung ce ii cazuse pe frune. Simt ca ma acaparezi cu totul, nu pot sa fac asta acum. Imi ceri multe dintr-o data.
-Adica te sufoc...
-Nu. Adica...nu...de fapt nu stiu.
-Lucrurile astea nici macar nu iti sunt clare, Ama! Cum sa mi le spui mie cand nu le stii nici tu? De unde stiu eu care e limita ta, daca nu o ai tu clar stabilita?
-Limita? A intrebbat el...
-Limita da, spui ca te sufoc...care e limita ta ? Vezi ..tu nici macar nu stii ce vrei si totusi spui ca esti dispus sa incerci. Cum incerci daca nu...De fapt lasa-ma sa te intreb altceva: Ce simti Ama?
-Ella am trecut sa te vad pentru ca plec. Nu pot acum...
-Niciodata nu poti, niciodata nu e timpul potrivit. Esti las, fugi fara sa iti rezolvi problemele. Nu asa functioneaza treaba asta..
-Discutam cand ma intorc, iti promit toata atentia mea atunci.
-Unde pleci ?
-Ella...
-Nu poti sa imi spui ca pleci, fara sa imi spui unde. Fa-ma sa inteleg..
-Cand ma intorc Ella, nu acum.
Cine mai facea ca el. Trecea sa ma vada pentru ca pleca...As fi vrut sa tip de nervi !!
-Nu! Imi spui unde si de ce. Altfel nu mai vorbim Ama!
M-am ridicat de pe canapéa si m —am pus asezat in fata lui.
-Asta e tot ce imi spui acum cand plec? A intrebat el uimit.
- Asta e tot ce imi spui Tu acum cand pleci? Am plusat eu.
Dragilor, am decis ca de acum inainte, din cauza nenumaratelor probleme de pe wattpad, sa postez capitolele si pe blogul meu. Va atasez link-ul aici.
http://ocartebuna.blogspot.ro/2015/04/capitolul-46.html
Am primit foarte multe mesaje, unii de expemplu, cum s-a intamplat chiar azi, cand am postat capitolul 45, nu vad ce e nou, altii nu primesc notificarile, ceilalti imi spun ca nu vad integral ce am scris...
Nu are sens sa ne chinuim, asa ca am gasit o alternativa. In timp, o sa postez capitolele pe blog, abia apoi pe wattpad. Va mai anunt eu, tot ce trebuie sa faceti voi e sa dati clik pe linK-ul ce vi-l las eu pe facebook, practic nimic nu se va schimba nimic :)
Bucurati-va de un nou capitol!!! Acesta e pentru toata lumea !!!!!!
Pup's
OCarte
