CAPITOLUL 17
Am inchis ochii si spre lasitatea mea am vrut sa cred ca ma va lasa in pace. Nu stiam daca era era ok sa ii vorbesc. Ce ironie, eu sa nu vreau sa ii vorbesc in ciuda faptului ca doar asta-mi dorisem de cand ajunsesem aici.
Cu ochii inchis, dar cu lumina aprinsa, distingeam umbra lui deasupra mea. Mi-a luat ceaiul din mana si a stins veioza. S-a pus in pat si m-a tras in bratele lui. Nu am reactionat ci doar respiram mai greu. Mi-era teama sincer de el sau... teama mea era doar frustrarea ca nu depaseam aceea bariera invizibila ce nu ne lasa sa comunicam. Aveam atat de multe intrebari si o singura concluzie.
-Cel mai rau fel in care simti absenta cuiva este sa stai langa el si sa stii ca nu va fi niciodata al tau..
Suna atat de trista fraza rostita de el. Sexy si trista. Oare era un citat sau asa...Ce mai conta?!....Am tacut. Duceam o lupta dubla, atat cu propria-mi persoana cat si cu el. Cu mine ma luptam pentru ca in ciuda caracterului stricat il voiam inca in preajma mea, si asta ma facea sa inteleg la randu-mi ca am o problema serioasa. Cu el ma luptam pentru ca as fi vrut sa inteleaga ca am nevoie de mai mult decat de amenintari si respingeri. Deci ma placea dar nu ma voia si totusi ...ma voia in viata lui.
-Esti atat de distanta. Esti in bratele mele dar la mii de kilometri departare...Asa se termina? a continuat el sa intrebe.
M-a ravasit gandirea lui profunda, nu imi lasase impresia ca poate procesa lucrurile in felul acesta. Imi paruse oarecum egoist si superficial in relatia cu mine. Un rasfatat in scurte cuvinte.
- Deci ma placi, dar nu ma vrei si totusi ...ma vrei dupa ce faci exact in asa fel incat sa nu te mai vreau eu.
-E simplu cand e complicat ..a spus el raspunzandu-mi fix cu propriile mele vorbe.
Ma tinea in brate ca pe un copil. Ma acoperea cu trupul lui, parca ar fi vrut sa ma protejeze. Ma voia acum in viata lui? Cat de ciudata era treaba asta?
-Si...
-...nu stiu... Stiu ce vrei sa intrebi. M-am intrebat inaintea ta, dar nu am gasit un raspuns plauzibil.
-Dar ai gasit unul si nu ti-a placut, de aceea spui ca nu e plauzibil...
A aprobat din cap. Ii vedeam conturul fetei de la lumina ce intra pe geam.
-Nu ar fi mai simplu sa discuti cu mine decat sa incerc eu sa iti ghicesc gandurile?
-Si eu care credeam ca sunt o carte deschisa pentru tine...
-Nu esti in pozitia de a fi ironic. Cred ca ar fi ok sa discutam. Eu pot pleca fara sa ma uit in urma si o sa fiu impacata cu mine. Am incercat, tu nu. Iar daca tot nu vrei sa incerci, desi tocmai mi-ai spus ca da, tot ar trebui sa te simti de aiurea pentru semne...
-Ah, tu si limba ta ascutita. Nu lasi nimic sa iti stea in cale cad vrei sa obtii ceva.
-Pur si simplu cred in comunicare si in rezolvarea problemelor. Uitat-te la noi: ne stim de cateva zile si practic ne tocam nervii si ne ranim atat fizic cat si psihic. Si nu o data.
-Eu comunic .. cred ca asta fac, a spus Ama incet.
Poftim? Era introvertitul-sef! Cum de nu stia asta? Cat de defect era incat nu vedea realitatea?
-Sunt lucruri pe care nu le intelegi prin simplul fapt ca nu le accepti, am spus eu. Tu spui una, desi vrei alta. Te tradeaza corpul. Exact ca in situatia in care inima nu se impaca cu ratiunea. Te complici atat de mult incat nu cred ca reusesti sa faci mereu ce e bine pentru tine. Ce ascunzi Ama ?
Gata ! Am spus-o, intrebarea care ma macina din seara in care l-am vazut prima oara. Am rasuflat usurata de curajul meu. Ma simteam mai libera acum. Nu aveam nimic de pierdut, nu in situatia de fata.
-Multe. Si nu vreau sa te implic in viata mea. E de ajuns cat iti ofer acum si aici.
-Si la Bucuresti? Acolo cum va fi?
-Nimic.
-Nimic din ceea ce iti doresti..am inteles.
Se departase de mine si ma fixa cu privirea. A vrut sa spuna ceva dar s-a oprit. Tacerea care ne inconjura imi spargea timpanele, era prea galagioasa pentru mine. Am inceput sa ma misc in pat, as fi vrut dintr-o data sa spuna naiba ceva. El s-a retras spre maginea patului si era clar ca nu va mai vorbi cu mine. Puteam sa tac si totul ramanea asa cum dorea el, sau puteam sa vorbesc si poate aflam ceva. Curiozitatea mea proverbiala ma macina si eram convinsa ca nu ma va lasa nici ajunsa acasa sa il uit.
-Nici scuze nu ti-ai cerut. Mi-e teama de tine, ma sperie orice reactie de-a ta.
-Nu trebuie. Nu iti fac rau. Prea mult rau..
-Esti sadic?! am intrebat eu.
-Nu, Ella.. nu sunt. Imi place in schimb... sa nu fiu surprins.
-Ca atare reactionezi preventiv. Adica te-ai gandit ca eu sunt sadica si ai zis ca ar fi mai bine sa mi-o tragi tu decat sa fac o fac eu, nu?
-Tie iti place sa detii controlul. Cred ca si manipulezi bine. A fost doar o demonstratie ca in prezenta mea nu ai parte de control. Ceea ce iti doresti sa faci tu, aleg sa iti fac eu.
Am ramas fara replica. Era inuitiv insa intr-un mod distructiv pentru el.
-Eu te si plac. Ai ales sa faci si asta? Evident tot ca sa imi faci in ciuda?
Am ras superior. Tacere, tacere, tacere. Poate nu era atat de istet pe cat credeam?
-Hm...Inteligenta uneori e un dar, alteori o povara. Depinde in prezenta cui o expui. Replicile tale, extrem de inteligente, nu iti fac bine mereu. Si ca raspus la intrebare: eu aleg sa iti spun ceea ce vreau, nu ce vrei sa auzi. Simt ca ma tragi de limba insa o faci jurnalistic si nu imi place.
-Te eschivezi, incerci sa schimbi subiectul. Daca vrei discutii profunde as fi mai mult decat disponibila, dar!!! -si am ridicat o mana in aer- stiu, din pacate discutia s-a incheiat, iar tu te vei retrage i lumea ta mica mica de tot.
A zambit si brusc a fost langa mine, pe partea mea de pat. M-a sarutat usor pe buze. Nu am raspus in niciun fel ci doar l-am lasat sa simta ca inca sunt suparata pe el. Un sarut nu il poate salva de discutiile importante pe care vreau sa le am cu el. Si totusi accept pentru moment ceea ce mi se impune. Accept pentru mine si viitorul relatiei. Pentru ca de acum am un plan cu Ama.
Chiar daca mintea imi spunea ca totul e in regula, sufletul imi era ravasit, confuz, pierdut. Nu stiam ce sa cred despre Ama. Un lucru era clar, il placeam si stiam, stimteam mai ales, ca si el pe mie. Si totusi o intrebare nu ma lasa sa stau linistita. Cum sa iti doresti o relatie cu cineva despre care nu stii nimic. Nimic bun.
Alamorean Raluca iti dedic acest capitol. Sa il savurezi, sa te bucuri de el si iti multumesc ca citesti.
Sper de altfel sa placa tuturor. Am pus suflet in el si sper sa fie pe masura asteptarilor voastre. Multumesc tuturor doamnelor mele cum imi place sa spun pt ca de asemenea citesc. Va pup cu drag!!
Pup's
OCarte
