CAPITOLUL 77
-Vorbim maine, bine? am zis eu. Te puup, mami. Si am inchis.
Am lasat telefonul usor pe langa corp si am observat ca era murdar de ceva gri. Doamne!!!! Panica ! Aratam ca dracu'! Parul mi-era uleios de la masca si acoperit cu o casca de baie roz cu buline, iar fata mi-era acoperita de o masca hidratanta de culoare gri. M-am inrosit instanteneu, desi nu avea cum sa se vada. Toate gandurile au durat doar cateva secunde, timp in care Ama era uimit si totodata isi musca buza de sus, semn ca ii venea sa rada si încerca să se abţină.
M-am uitat la clanţă si am vrut sa inchid usa. ghinion, el era sprijinit de toc, zâmbea şi parcă îmi spunea ''nicio sansa sa o inchizi.''
-Buna...frumoaso...acum inteleg cum de esti atat de frumoasa...a dat lejer din mana si a facut un semn larg catre mine in timp ce isi ridica ironic si o spranceana. Si-a impreunat apoi bratele ca si cand statea in defensiva. Eu clipeam si ii urmaream conturul buzelor care urcau si coborat odata cu vorbele ce mi le spunea. Il analizam cu incetinitorul. Era atat de ...sters, nu parea a fi el. Parea obosit. Poate suferea si el ca si mine. Gandul mi-a incalzit inima si m-am trezit razand in fata lui. Am dat usor din cap incercand sa scap de momentul acesta.
-Nu ma inviti inauntru? Te-as si pupa dar ...si-a incretit nasul si apoi s-a strambat, cred ca... te-as deranja.
-Ma deranjezi oricum, i-am intors-o eu pe un ton rece. Nu esti binevenit aici, te rog sa pleci. Am incercat sa trag de usa, insa el si-a intins bratul sa o placheze. M-a atins si i-am putut inhala mirosul. Am inspirat adanc si am inchis ochii ca si cum ceva ma durea, ca si cum era drogul meu preferat in clipa aceea. Ştiam ca imi facea rau, dar nu ma puteam abtine. Da, ma durea sufletul in prezenta lui. Ma facea sa sufar si nu ma incanta ca era in usa mea, pentru ca nu il simteam langa mine.
Fara sa depuna niciun efort m-a impins usor in interiorul casei si a tras usa in urma lui. A inchis-o usor cu cheia pe care a bagat-o apoi in propriul lui buzunar. Eram paralizata, nu puteam sa spun nimic. Cuvintele refuzau sa iasa din gura mea, desi creierul se gandea la cateva expresii nu tocmai placute si incantatoare auzului. Pur si simplu bratele refuzau sa il atinga, sa caute nenorocita aceea de cheie. La dracu', oricum nu as fi avut nicio sansa sa i-o iau, era insa scuza perfecta sa il ating, sa il simt mai aproape. Voiam sa ma reped asupra lui, insa corpul nu se misca, nu raspundea la comenzile creierului. El ma fixase cu privirea. Ma analiza si cred ca abia atunci observase taietura urata pe de fruntea mea. Expresia i s-a schimbat, s-a incruntat. M-am intors cu spatele oarecum rusinata si de patania mea. M-a tras de mana violent incat m-am am ajuns in bratele lui. Mi-am sprijinit din reflex mainile de pieptul lui care se ridica si cobora cu fiecare respiratie.
-Ce ai patit la cap? a intrebat el ursuz. Am mustacit usor stiind ca nu ma vede. Capul e in regula, inima ba.
L-am respins, revenind la fata mea de acritura suparata pe el. Incercam in zadar sa il imping, abia daca simtea ca am bratele peste pieptul lui. M-a imbratisat fortat si m-a pupat pe cap. Doamne! ce aveau toti azi de ma pupau pe cap?
-Hei! Lasa-ma, i-am strigat. Ama nu ma auzea, ma imbratisa atat de strans incat nu puteam decat sa imi dau ochii peste cap. Si mai putea sa respir. Atat. Ma simtem prost pentru ca stiam ca aratam deplorabil in momentul acesta si pentru nimic in lume, in alte conditii, nu as fi acceptat sa ma vada asa. Chiar daca era un ritual ce avea ca scop final frumustea mea. Cada !!!
-Cada !! am spus eu, cada, Ama! Am folosit cel mai dur si serios ton al meu. A functionat.
-Ce spui? a intrebat el mirat.
-Cada..am dat drumul la apa sa o umplu. Bratele inca le aveam peste pieptul lui. Simteam fiecare fibra sub degetele mele, mirosul lui, hainele lui. Mi-ar fi placut sa imi fi trec usor mana peste fata lui... Mi-am mutat privirea spre buzele lui rosii si subtiri. Erau atatia barbati cu adevarat frumosi si sexy si nu aveau niciun efect asupra mea. In schimb el emana sexualitate prin toti porii si ma topea cu fiecare apropiere, ma facea sa il iert si nu merita. Inca nu merita iertrea mea. Poate nici eu nu meritam iertarea lui pentru ca refuzam sa comunic cu el , dar nu ma simteam pregatita. Nu ma lamurisem nici eu.
-Esti bine? Privirea lui era calda si rugatoare, parca nici nu indraznea sa insiste. Mi-a parut rau sa il vad in postura aceea, neobisnuita si totodata necunoscuta pentru mine.
-Da, sunt. Instantaneu mi-a dat drumul si l-am lasat singur in holul apartamentului. Am intrat in sufragerie si mi-am reglat cu greu respiratia care-mi era precipitata. Cand l-am auzit ca se descalta am fugit in baie si am inchis usa cu cheia. M-am felicitat in gand ca avea aceasta chestie de a pastra cheile de la orice. Am oprit apa care umpluse cada ochi. Am scos capacelul de la scurgere si am mai lasat-o sa se goleasca inainte sa intru. M-am analizat in oglinda si fara sa vreau am dus o mana sa acopar reflexia din oglinda. Aratam jalnic. Incet, fara sa fac zgomot, am ras cu pofta, ceea ce nu mai facusem de mult timp. Daca nu plecase insemna ceva. Sau..sau insemna ca nu voia sa renunte la oportunitatea de a discuta cu mine. Oricum, situatia ingrozitoare, ma amuza. Am ridicat din umeri lejer si mi-am dat casca jos pe de cap. Usor, cu pasi de diva, am intrat in cada mult prea plina. Ama era la mine. Venise. Si nu aveam de gand sa ii dau drumul prea usor.
