CAPITOLUL 51
Incantata peste masura de ideea mea, am inceput sa ma gandesc cum de nu imi canalizasem gandurile catre ceva pozitiv mai devreme. Voiam sa il surprind pe Ama intr-un mod cat mai placut. Am ales cateva poze mai expresive si totodata intime, le-am trecut pe un stick din telefon si am rugat-o pe Dana sa ma ajute.
-Mergi cu mine? am zis eu in timp ce imi inchideam laptopul.
-Da? a intrebat ea mirata, ramanand in usa.
-Da! Ia-ti haina si da-mi cafeaua te rog.
Mi-am pus cafeaua din cana intr-un pahar de plastic, am acoperit-o cu un capac si am iesit pe usa.
-Hai Dana!
Am plecat spre iesire, iar Dana mai mult alerga in urma mea.
-Unde mergem?
-La fotograf!
-Facem poze?
-Da! Dar nu noi doua. Realizam...un ..material sa zicem.
-Te-a pus Sorin acum? a intrebat Dana de la doi metri in urma mea.
-Nu! Am nevoie de el, e in scop personal.
-Aaaa..
Atat am apucat sa aud ca deja pana m-am intors Dana era intinsa pe burta, iar pantoful ei drept a trecut la cativa centimetri de capul meu. Am inceput sa rad, si m-am grabit sa ma duc sa o ajut sa se ridice. De la ras in loc sa se ridice Dana m-a tras peste ea. Nu stiam daca trebuia sa rad si mai tare sau sa ma enervez ca ma patasem toata de cafea.
-Sc..scu..scuze...a inganat ea printre lacrimi de ras.
Eu deja ma stergeam cu un servetel pe bluza alba. Eram uda si lipicioasa acum. Am dat din cap si am privit-o pe Dana care inca statea in fund in parcare.
-Te ridici?
-Incerc dar nu sunt sigura ca pot sa merg.
-Te doare ceva?
-Da!
-Unde? am spus eu panicata. Ti-ai rupt ceva?
-Nu..
-Dar?! Dana nu ma mai speria! Ce te doare, te duc la spital, gata.
-Ma doooare burta de ras.
-Te omor!!
Am izbucnit si eu intr-un ras isteric si cu ocazia asta m-am destins de tot steresul ce il resimtisem de-a lungul zilei. M-am asezat intr-un final in fund langa Dana si am luat-o de gat. Am pupat-o pe frunte.
-Cum de ma suporti? am zis eu intr-un final, stergandu-ma la ochi de lacrimile ce-mi cursesera de atata ras.
-Greu, a spus si ea spasita.
-Hai sa mergem la garderoba sa ne schimbam si apoi la fotograf.
-Ce trebuie sa facem? a zis ea in timp ce isi recupera pantoful.
-Vreau sa ii fac lui Ama un cadou. Un set de carti de joc, dar imprimate cu pozele lui. In loc de joker voi pune o poza de-a mea.
-Inedit...a spus ea in timp ce se stramba nedumerita...
-Stiu, dar e ceva ce ne leaga pe noi...jocul...
-Va jucati carti cat sunteti impreuna?
-Cam asa ceva am zis eu...razand mai tare de naivitatea Danei.
Dupa o ora eram deja la un prieten. Marius avea un studio foto extrem de apreciat. Era foarte cunoscut in lumea mondena si realizase multe pictoriale pentru diferite publicatii. Eu colaborasem foarte bine cu el.
