Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 6

     Decid în cele din urmă să mă ridic din pat,și mă îndrept spre baie,pornind apa caldă.Imediat ce lichidul cald face contac cu pielea mea,mintea mi se limpezește,toate gândurile de mai devreme părăsindu-mă în câteva clipe.Pielea mi se relaxează sub atingerile plăcute ale apei,liniștindu-mă în mai puțin de câteva secunde.

     Ies din baie peste zece minute,postându-mă în fața șifonierului.Îmi plimb ochii prin el,într-o încercare eșuată de a alege ceva cu care să mă îmbrac.În cele din urmă,aleg la întâmplare o pereche de blugi și un pulover mare pe gât.E una dintre acele zile în care nu vreau să ies prea mult în evidență.

     Cobor spre bucătărie,încălțându-mi converșii din mers.Aproape că mă împiedic în șireturi,când telefonul începe să sune insistent dintr-un buzunar al blugilor.Îmi dau ochii peste cap în clipa în care numele prietenei mele apare pe display-ul telefonului.Decid să-i răspund înainte ca aceasta să se enerveze prea tare încât să mă evite pentru o întreagă zi.

— Vii la cafea?mă întreabă aceasta în loc de „Bună dimineața."

— Bună dimineața și ție,Hallie,spun dându-mi ochii peste cap.

— Haide spune-mi că vi,se smiorcăe ea.Vine și William.

     Rămân uimită pentru câteva clipe,ca mai apoi să vorbesc.

— S-a întors din California?

— Da.Săptămâna trecută,cred.

     "Afurisitul",gândesc în sinea mea.Nici măcar nu s-a gândit să mă anunțe că s-a întors.

— Ayla,mai ești pe fir?aud vocea lui Hallie.

— Mda...spun confuză.

— Vii?reia aceasta întrebarea de mai devreme.

      Ajung în bucătărie,îndreptându-mă spre frigider.Deschid ușa acestuia,aruncând o privire fugară înauntru.Dau cu ochii de un măr,pe care îl înșfac fără să mai stau prea mult pe gânduri.Stomacul îmi chiorăie zgomotos de îndată ce prima bucată de măr îmi ajunge pe limbă.Înghit imediat,oferindu-i un răspuns prietenei mele.

— Da ,voi veni.

— La cafeneaua de lângă școală,la 07:30.Niciun minut în plus.

— Zise fata care întârzie la orice întâlnire,spun izbucnind în râs.

     Hallie mârâie nervoasă de cealaltă parte a firului,ceea ce îmi dă de înțeles că nu-i place că tocmai am luat-o peste picior.

     Închid apelul,aplecându-mă să-mi leg șireturile ce se bălăngăne fără nicio grijă în jurul converșilor.Dacă-i mai țin mult dezlegați o să am norocul să-mi rup gâtul într-o bună zi.

     Peste cinsprezece minute ies din casă,decisă să merg pe jos până la cafenea,împinsă fiind de vremea frumoasă de afară.Soarele târziu de octombrie iese sfios de după nori,încălzind orașul deja mult prea aglomerat.Îmi conectez căștile la telefon,așezându-le mai bine pe urechi.Pornesc la înttâmplare un playlist de pe YouTube,înaintând pe strada împânzită de trecători care mai de care mai ocupați.

     Îmi potrivesc pașii în ritmul muzicii,urmându-mi calea.Vântul răcoros de toamnă mă bate în față,forțându-mă să-mi mijesc ochii.Poate ar fi fost mai bine să-mi pun un fular la gât,astfel aș fi putut evita o eventuală răceală.Îmi îndes mai bine mâinile în buzunarele gecii,încercând să mă încălzesc oarecum.La un moment dat mă opresc în fața unei treceri de pietoni,așteptând ca semaforul să-și schimbe culoarea.

     Privesc în jurul meu la oamenii ce se grăbesc să ajungă la job-urile lor.Automat privirea îmi cade asupra acelei porțiuni de asfalt,în care în urmă cu mai bine de trei săptămâni zăcuse Kyan Magnuson.Un fior rece îmi traversează șirea spinării la vederea acelui loc,unde l-am găsit pe Kyan într-o baltă de sânge.Stomacul mi se strânge într-un mod dureros,în clipa în care în fața ochilor îmi apar,ca într-un film,acele scene de-a dreptul îngrozitoare.Îmi duc palmele în zona pântecului,încercând să împiedic senzația ciudată ce m-a cuprins dintr-o dată.Aproape că mă împiedic de persoana din fața mea,atunci când simt că sunt împinsă de cineva de la spate.Mă uit derutată prin jur,observând semaforul schimbat deja în verde.O iau automat din loc în speranța că voi ajunge la celălalt capăt înainte ca semaforul să se shimbe din nou.