Only Tears #J.JK.

Capitolul 35

                         •Hye-Hee•
                          ~~~~~~~~

Miercuri
°•°•°•°•°•°•°

Luni ne-am întors de la cabane. Cu siguranță m-aș mai întoarce acolo, dar împreună cu Ha-Ra.

Gândul mi-a zburat la acea zi în care Ha-Ra și Jejin erau fane BTS și își doreau enorm să îi întâlnească, iar pe atunci eu nu le suportam.

Ce schimbări.

Baiatul ce era furios pe mine pentru că i-am murdări hanoracul este iubitul meu. Sunt atât de fericita cu el.

Orele s-au terminat, iar eu o căutam pe Jejin și Jungkook pentru a merge acasă dar mă întâlnesc cu iubitul meu:

-Hye-Hee, iubire! vine alergând Jungkook în curtea școlii. Nu putem petrece timp împreună astăzi. Trebuie să mă duc la stutio cu trupa pentru a înregistra o nouă piesă și nu vreau să te iau cu mine pentru că este multă agitați acum. O să te duc acolo în altă zi, bine?

-Totul este în regulă!

-Te rog să ai grijă de tine, bine? Mergi cu Jejin în drum spre casă, nu?

-Da,da Jungkook. O să am grijă!

-Te iubesc mult!

Se aproprie de mine, îmi ia capul în mainile lui și mă săruta pe frunte.

-Te iubesc Hye-Hee!

Acum, îmi sărută obrajii.

-Ne vedem mâine, să ai grija, la drum. La cum traversezi strada, să nu vorbești cu grupuri de băieți...

Mă sărută pe buze și în același timp informându-mă că trebuie să ajung bine acasă.

-Jungkook...

-Să mă suni cănd ajungi acasă...

-Jungkook...încec să mă desprid de săruturile lui. Nu o să pățesc nimic, o să fiu cu Jejin.

-Știu doar că mă gândesc că poate o să dați de un grup de băieți și ați fi vulnerabile în fața lor și...

-Jungkook, despre ce tot vorbești? O să fiu bine. Dă tot ce ai mai bun pentru acea piesă. O să te sun pentru a-mi povesti cum a fost, bine?

-Bine. Ai grija! mă avertizează pentru ultima dată înaite să mă sarute de rămas bun.

                                *
                           *         *

-Bine, Hye-Hee, aici trebuie să ne despărțim, ne vedem mâine!

-La revedere, Jejin!

"Oare ce mai face Ha-Ra? Nu am mai vorbit ce ea, ar trebui să îidau un mesaj."

Nu am putut să îmi continui gândurile deoarece mi-am ridicat privirea din pământ. Eram foarte aproape de casă când un barbat în blugi și camsă neagră descheiată la primul nastrure și cu o palărie la fel cu costumul, mă ptrinde de braț.

Ochii lui se îndreaptă brusc către fața mea și un surâs îi apare în colțul guri.

Brațul lui nu mă ținea strâns, era chiar grijuliu cu acea strânsoare.

Eram împietrită, îmi iau privirea de pe brațul lui și mă uit din nou la ochii lui pe care îi observ mai bine.

Pălăria îi ascundea jumatate din chip, dar acesta și-a asezat-o mai bine pentru ai putea observa privirea.