Only Tears #J.JK.

Capitolul 3

                         •Jungkook•
                          ~~~~~~~~~

Ajuns la spital mă dau rapid jos din mașină lui Jin și îl intreb:

-Ști unde se află?

-Etajul 4 salonul 5.

O i-au înainte alergând prin spital ,ajung la lift dar era prea aglomerat și decit să o iau pe scări.

Ajung la etajul 4 și intreb o asistentă unde se află salonul 5.

Eram cu totul pierdut și nu știam de ce pot să fiu în stare daca mama a pățit ceva grav.

Asistenta îmi arată salonul, iar eu intru văzând-o pe mama pe patul alb.

Mă ghemui la coțul patului și îmi pun capul pe pat.

- Sunt bine! și îmi pune o mână pe cap mângâindu-mă.

-Ești bine? întreb nedumerit și cu vocea tremurându-mi.

- Sunt doar putin amețită. Dar sunt în regulă.

Nu o credeam, nu dorea să îmi spună adevărul, puteam vede ăsta din ochii ei. De ce sar fi strofocat atât Jin să mă aducă la spital? De ce s-a grăbit pentru a ajunge la timp? Nu am înțeles de ce trebuia să mă aducă la timp.

-Dragul meu...nu am vrut să te îngrijoreze atât dar...voi fi nevoită să merg în sala de operații.

O lacrimă mi-a căzut, nu mă puteam controla, nu puteam fi dur în fața ființei ce mi-a dat viață.

-Te-am sunat însă nu ai răspuns.
Te-am sunat de mai multe ori, ți-am sunat și prieteni însă numai Jin mi-a răspuns și l-am rugat să mă aducă la spital. Doctori au decis ca trebuie să intru de urgență în sala de operații însă i-am rugat să aștepte pentru a-mi vedea fiul înainte de operație cum nu îi pot vedea pe tatăl și fratele tau pentru că sunt plecați. Asta vreau să rămână doar între noi, bine? și își pune mana pe obrazul meu ud din cauza lacrimilor ce acum curgeau șiroaie.

-De ce acum dintr-o dată? Este ceva ce nu mi-ai spus până acum?

Nu mi-a putut răspunde ,un doctor intră spunând că este nevoi să o ia. Ii sărut mâna ea spunându-mi în continuare că totul o să fie bine.

O însoțesc până aproape de sala însă o asistentă mă oprește, iar eu mă lipesc de un pere având față în palme.

O mână se face simțită pe umărul meu însă nu doream să știu cine e, acesta doar îmi spune:

- Sunt aici dacă ai nevoie!

Mi-am dat seama ca este Jin.

                          •Hye-Hee•
                           ~~~~~~~~

Îl sun pe Yoongi mai bine de zece minute și nu îmi răspunde. După încă cinci minute mă sună:

-Da,Hye-Hee.

-De ce nu îmi răspunzi?

-Îmi pare rău dar sunt la spital.

-S-a intamplat ceva? întreb speriată.

-Nu am pățit nimic sunt aici pentru un prieten.

-Ce a pățit?

-El nu a pățit nimic, el este aici pentru mama lui.

-Și cum este mama lui?

-E în sala de operație sperăm că va ieși cu bine operația.

-Îmi pare atât de rău pentru prietenul tău. Dar mai exact cine e?

-Un coleg de trupă...Imi pare rău Hye-Hee trebuie să închid nu mai pot vorbi.

Nu apuc să mai întreb ceva pentru că îmi inchide telefonul în nas.

Doream să ieșim undeva împreună ca doi prieteni pentru că este vineri și buni spune că măcar în zilele libere să ies. Însă cu problema colegului său nu mai putem ieși.

Yoongi e singurul meu prieten, la liceu nu prea vorbesc cu colegii, sunt o persoana antisocială.

-Ți-a răspuns? întreabă buni.

- Nu poate ieși, este la spital pentru a avea grijă de un coleg de trupă.

-Cât de grijuliu e cu prietenii săi.  Tu ar trebui să îți faci mai mulți prieteni la liceu! Nu mai sta doar în bancă.

- Nu îmi trebuie mulți prieteni...

-Dar nici nu ai alți înafara de Yoongi. mă întrerupe buni.Ce o să faci după ce el o să termine clasa a XII-a și va trebui să plece la facultate sau chear să înceapă să muncească? Nu poți sta numai cu el.

Buni avea treptate,nu puteam sta numai cu el, cred că am început să fiu enervantă.

Poate de luni când, v-a fi concertul celor din BTS, o să cunosc alte persoane, nu numai colegi de clasa, asta dacă o să mai fie vreun spectacol acum cu situația colegului lor.