Only Tears #J.JK.

Capitolul 12

                        •Hye-Hee•
                         ~~~~~~~~

Închid ușor ușa camerei pentru a nu mă auzi buni.

Doream să plec mai devreme pentru a nu vedea ce am pățit.

Tae, Jin și Yoongi mă așteptau în fața casei, în mașină.

Vreau să ies din casă însă o voce se face auzită în spatele meu:

-Unde de furișezi așa? întreabă buni.

-Ăăă...

- Nu pleci nicăieri.

-Păi...

-Spunlele băieților de afară să intre, doar nu o să stea în mașină până trebuie să plecați.

-Dar...

-Trebuie să mănânce și ei ceva, haide cheamă-i.

O doamne! Cum de a aflat? Mă întreb ce lucruri mai știe. Oare știe și de rană mea?

-Măcar are prieteni. se aude vocea bunici din bucătărie.

Cum intrăm în casă, buni începe cu întrebările:

-Sunteți prieteni cu Hye-Hee? De de stați și așteptați pe afară? Aaa...Yoongi, nici nu te-am observat. Ești ascuns după cei doi și nu te-am văzut. Apropo voi cum vă numiți?

-Kim Seok Jin însă îmi puteți spune Jin.

-Kim Tae Hyung însă îmi puteți spune Tae.

-Mie îmi puteți spune sinmplu, buni. și toți râdem și ne îndreptăm către living.

-E de treabă bunica ta. îmi șoptește Tae.

- Nu vreți să vă ajut? se oferă Jin. E prea mult pentru dumneavoastră.

-Nu te deranja, mă descurc.

- Să știți că sunt foarte priceput în bucătărie.

Jin ne-a demonstrat că este priceput în arta gatitului. Talentul lui buni combinat cu cel a lui Jin a fost o minunăție. Îmi doresc ca Jin să treacă mai des pe la noi ca să gătească cu buni.

                             •Ha-Ra•
                             ~~~~~~

Mă aflam în bucătărie uitându-mă prin frigider.

Doream să mă mișc cât mai repede pentru a nu mă vedea părinți mei însă soarta nu a fost cu mine.

Mama vitregă  se află în spatele meu:

-Ti-ai pregătit lucrurile?

- Nu.

-De ce? Știi că în două săptămâni trebuie sa plecăm, nu?

-Știu! Sunt două săptămâni. Mai am timp.

-Ești așa iresponsabilă! Nu îmi vine să cred cum tatăl tău a putut rezista cu tine. De la moartea mamei tale te comporți ca o răsfățată. Aici e numai vina mamei tale. A fost...

- Să nu îndrăznești să vorbești urât despre mea. aveam lacrimi în ochii.

Urc rapid scările și trântesc ușa după mine apoi mă arunc în pat. Imi ridic capul și mă uit la poza de pe noptieră cu mine tata și mama mea biologică.

Eram așa fericiți când ea trăia, însă în ultimi 4 ani totul s-a schimbat. După moartea mamei înafara de familiea  mea nu a aflat nimeni despre moartea ei, nici Jejin, cea mai bună prietenă.