• Autor•
~~~~~~~
Femeia își analizează mai bine copilul.
Doarme atât de frumos, e atât de frumos, și-a fi dorit să fie cu adevărat copilul ei.
Seamăn atât de bine cu surioara lui mai mare.
Ultima dată a văzut-o pe aceasta la spital, când a ajutat-o să ajungă cât mai repede.
Își amintește momentul când doamna Lee a venit speriată într-o seră la ea:
-"Iți mulțumesc că m-ai primit la ora acesta, știu că este foarte târziu. Trebuie să mă ajuți."
Se citea teamă în ochii ei.
Din brațele ei se ivește un cap micuț ce abia s-a trezit.
Femeia l-a îndrăgit imediat pe băiețelul din mâinile prietenenei ei. Semăna perfect cu mama acesteia.
Il ia ușor din brațele ei și îl ține grijuliu în ale sale.
Îi poate observa mai bine ochișorii căprui închiși și buzele mici și finuțe.
-"Te rog să ai tu grija de el. Eu nu mai pot face asta."
Lacrimi se preling pe față ei. Trebui a să își abandoneze fiul, bărbații erau pe urmele ei.
-"Te-au găsit?"
-"Imi promiți că o să ai grijă de DongBin? Nu trebuie să afle cineva că este copilul meu, tu vei fi mama lui de acum, eu nu mai sunt în stare, e periculos."
Mama își mai mângâie o dată copilașul, încercând să îi rețină fiecare detaliu al feței.
-"Nu poți pleca!"
-"Trebuie. Îți mulțumesc că faci asta, dacă o să mai ai nevoie de ceva, apelează la familia Jeon, ei au făcut tot ce au putut pentru a ne proteja, dar tot l-au prins pe soțul meu și m-au găsit și pe mine. Nu o lasa pe Hye-Hee să afle adevărul, e mai bine să nu știe ceva din toate astea."
Cele două femei plâng. Trebuiau să se despartă, trebuia să aibă grijă de un copil.
Nu a mai îngrijit niciodată un copil,iar asta este pentru că nu are copii.
De acum trebuia să crească copilul prietenei ei.
Nu își mai are prietenele, doamna Lee și doamna Jeon au murit, singurele ei prietene.
Il crește de una singură pe DongBin, nu are tată. Și ea este singură, mereu bolnavă, urăște faptul că este atât de sensibilă și se îmbolnăvește ușor.
Îi este dor și de bunica Lee, o persoană cu o inimă atât de mare.
Oare așa își v-a trăi toată viața, izolată și uitată de toți?
Dorește să aibă companie. Să aibă măcar o persoană alături de ea.
*
* *
Femeia a ieșit la plimbare cu băiețelul de 2 ani.
Acesta avea un ursuleț micuț, maro cu o șapcă neagră cu inimioare și un tricou asemănător.
Băiețelul era așa de încântat încât se zbătea în brațele mamei sale și ia dat din greșeală drumul ursulețului.
Imediat, o persona din spatele lor îi ridică jucăria copilului și i-o înapoiază.
ВЫ ЧИТАЕТЕ
Only Tears #J.JK.
Фанфик"Inima mea plânge și se revarsă în lacrimi de sânge. Obrajii mei dulci sunt sărații. Tot ce credeam era fals. Ia-mi durerea!Sărută-mi buzele roșii și sărate și fămă să trăiesc într-o minciună, unde totul e bine."
