Only Tears #J.JK.

Capitolul 34

                          •Ha-Ra•
                           ~~~~~~

Mă trezeac cu obrazul unflat. Înca nu îmi vine să cred că tata m-a lovit.

Ies ușor pe hol pentru a verifica dacă se află cineva prin zonă.

Fug catre ușa din față și mă îndrept spre casa doamnei Kang. Nu îmi păsa ca am dormit cu aceleași haine de ieri și că acum merg plângând pe stradă.

Nu vreau să îl mai văd pe tata.

Bat la ușă. Doamna Kang deschide repede iar eu sar în brațele ei.

-Ce s-a întâmplat copilă? Intră.

Îmi sterg lacrimile și intru cu ea.

-Haide, stai jos, mă duc să îți aduc un pahar cu apă.

Doamna Kang îmi oferă paharu și se așează langă mine bătându-mă ușor pe spate.

-Ce ai pățit la față? îmi atinge ușor obrazul, iar eu incep să îi povestesc.

După ce am terminat de povestit, ea îmi spune:

-Nu am fost niciodată un părinte bun. Incer cât pot să îl cresc cât mai bine pe DongBin, dar știu că ar trebui să asculți ce are de spus copilul tău, iar după să iei o decizie. Tatăl tău e îngrijorat, te iubește Ha-Ra, vrea să obțină ce e mai bun pentru tine.

-Bora e devină pentru toate. O urăsc!  O urăsc pe această femeie ce mi-a stricat familiea!

Mă ia în brațe și mă mangâie pe spate.

-Tatăl tau știe că ai plecat? O să il superi din nou.

-Nu îmi păsa, nu vreau să mai vorbesc cu el.

-Ha-Ra...

-Nu îmi pasă...

                                 *
                          *           *

Mă trezesc pe canapea, învelită cu o patură. Nasul meu simte un miros plăcut  așa că mă ridic și mă indrept catre bucatărie.

-DongBin. Uite cine s-a trezit, e chiar Ha-Ra, haide salut-o.

Fața băiatului se luminează și mă salută încântat.

-Ha-Ra, ia un loc la masă, trebuie să manânci ceva.

Mă asez lângă DongBin. El strânge în brațele acel ursuleț pe care l-a avut în parc când am interacționat pentru prima dată.

                            •Autor•
                             ~~~~~~

Doamna Kang nu putea să nu se gândească la copila ei, Ha-Ra.

O privea ca pe copilul ei. Acestă minunată fată nu trebuia să mai indure complotul mamei ei vitrege și pentru asta avea un plan.

Un plan gândit din inplus, nu era cel mai bun, nu era bun  de loc, dar tot avea să îl pună în aplicare.

Îi aduse prânzul fetei și îi spuse:

-După ce mănânci trebuie să te duci repede acasă. Tatăl tău trebuie să fie suparat după ce ai plecat fără să îl anunți.

-Dar nu vreau...

-Nu. Ascultă-mă. Este foarte posibil să te certe când ajungi acasă, dar suportă. Mâine este luni așa că dă tot ce ai mai bun și repară acele note și demonstrează-i tatălui tău cât de bună ești. O să dureze, dar continuând tot așa vei obține rezultate bune. Eu știu că poți, eu te susțin.