Only Tears #J.JK.

Capitolul 33

                           •Ha-Ra•
                           ~~~~~~~

Am continuat să merg la doamna Kang. Ea și băiețelul ei mi-au intrat la suflet.

Sunt în bucătărie și tai câteva legume.
Am rugat-o pe doamna Kang să mă învețe să gătesc.

-Te descurci bine, draga mea!

Este diferită de mama mea biologică și foarte diferită de scorpia care ar trebui să îmi fie "mamă".

Mereu are o sclipire în ochi ce îmi aduce zămbetul pe buze.

-Cum este la scolă? Te-ai intregrat în colectivul clasei?

Este și foarte grijulie.

I-am povestit tot: despre prietena mea Jejin și trupa BTS. Că nu eram o fată atât de bună, ca am început să am sentimente pentru un băiat, că am fugit pentru o zi cu el. I-am zis și de scorpie.

Simțeam nevoia să îi spun cuiva ce mi se întâmplă.

Despre intregrarea mea în colectiv...
Nu vorbesc cu nimeni.

Mă duc la școala, stau mereu în bancă, iar după terminarea orelor, merg acasă.

-Nu e de mine aici, îmi vreau vechi prietenii, îmi este dor de ei.

-De ce nu vorbești cu parinții tăi...

-Cu părintele meu. Aceea scorpie nu este mama mea.

-De ce nu vorbesști cu tatăl tău?

-E prea orb, nu știu cum l-a amețit. Nu mai petrece așa mult timp cu mine, pur și simplu...îl seduce.

Mâna doamnei Kang se face simțită pe umărul meu.

Nu îi simt prea mult atingerea pentru că telefonul îi sună și se uita speriată la el.

Văd ca ezită, așa că îi spun:

-Ar trebui să răspundeți!

-D-da...

-S-a întâmplat ceva?

-N-nu, doar că această persoană nu ma mai contactat de mult timp.

-Asta e sansa perfectă să vorbiți.

Ia ușor telefonul în mână și se îndreaptă în altă cameră.

Eu mă duc la pătuțul lui DongBin pentru al admira. E foarte drăguț când doarme.

Pătuțul lui se află în dormitorul doamnei Kang.

Când intru, observ o poză pe o noptieră.

Din câte îmi amintesc, nu era acolo ieri.

Iau fotografiea în mână și mă uit mai bine la ea.

Trei asoleșcente foarte frumoase, impracate în alb, cu părul lung, desptins, zâmbeau cu ochii sclipindu-le de veselie.

Una dintre ele, cea din dreapta, era doamna Kang, dar și celelate adoleștente, cea din mijloc și cea din stânga, îmi aduceau aminte de alte doua persoane.

Eram prea concentrată la poză, pentru a observa ca doamna Kang e în spatele meu.

Tresar și pun poza la loc.

-Îmi pare rău! Nu am vrut să vă umblu prin lucruri.

-E o poză frumosă. Eu și prietenele mele. Vremuri bune!

-Toate trei sunteți foarte frumoase.

-D-da... așa eram.

Privirea ei se mută în jos.

-Ar trebui să revenim la mâncare. și ne îndreptăm împreună către bucătărie.

3 ore mai târziu:

Astăzi e una dintre puținele zile când avem o cină în "familie", iar eu am intârziat, cu 30 de minute.

Tata sigur o să se supere pe mine.

Intru ușor în casă, însă nu apuc să fac mai mulți pasi ca tata îmi apre în fată.

-Unde ai fost până acum? spune pe um ton putin ridicat.

Nu știam ce să îi spun. Să îi spun că am folt la doamna Kang?

-Te întâlnești cu băiatul ăla cu care ai fugit? VREI SĂ PLALECI DIN NOU?

Am tresărit. Tata nu mai tipase la mine până acum.

-Ce se întâmplă cu tine? Bora a fost până la școlă pentru ați vedea situația și nu ai note bune.

E adevarat că în ultimul timp nu am mai învățăt și nu mi-am dat interesul pentru teste.

- Tată! Acel băiat nu are nicio vină, nu îl mai implica.

-Ti-a spalat creierii, nu? Te amăgește cu vorbe dulci! HA-Ra! NU ÎȚI VOI PERMITE SĂ ÎȚI BATI JOC DE MINE!
FUGI DE ACASĂ, CONTINUI SĂ VORBEȘTI CU ACEL HANDRALĂU ȘI MAI ADUCI ȘI NOTE PROASTE!

-Yoongi nu este un handralău!

Nu apuc să spun mai multe căci fața îmi este intoarsă în altă direcție.

Palma tatei mi-a atins obrazul drept și am simțit cum obrazul mi se umflă instant.

Aveam lacrim în ochi, așa ca fug repede până în camera mea.

Mă lipesc cu spatele de ușă și ma las  să alunec pe ea până ajung ghemuită.

Eram în stare de șoc și mă durea obrajul. Nu imi venea să cred.

Am început să plâng mai tare, scufundându-mi fața în palme.

M-am târât până la pat și stat cu ochi în lacrimi privind tavanul.

Nu era corect să mă lovească, nu știa toată povestea. Nu s-a mai interesat de mine. Mereu o ascultă doar pe aceea scorpie de Bora, nu o mai suport.

A reușit să distrugă relația noastră de tata-fiică, să distrugă o familie.

Obrajul îmi pulseză, îl ating ușor, după îl mângâi, îi speranța că voi putea stopa durerea.

Mai stau câteva minute cu palma pe obraz și adorm plângând.

°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•

Îmi pare rău pentru acest capitol mai scurt!

Capitolul este doar din perspectiva lui Ha-Ra, ce părere aveți?

Ce credeți ca se v-a întâmpla cu Ha-Ra? Mi-aș dori să aflu părerea voastră în comentari.

Vreau sa va mulțumssc pentru cei 3,47k de ochișori! Vă iubesc!♡

Și dacă vă plac capitolele mele, nu uitați să votați apăsând pe steluta ☆ din stânga jos.

Aș vrea să vorbesc cu voi! Dacă e cineva ce vrea să vorbescă cu mine, puteți să îmi dați mesaj în privat.◇