capitolul xii

73 12 290
                                    

CAPITOLUL XII — ELIOS ȘI SECUNDUL BĂGĂREȚ
______________________________________

          Shitao Minnie era destul de obosită după o noapte de dormit cu spatele răzmat de un copac

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

          Shitao Minnie era destul de obosită după o noapte de dormit cu spatele răzmat de un copac. Fusese la Lacul Lunii, deoarece și-a însoțit vraciul la adunare. Dormise când ajunse acasă și se trezise abia după ce soarele ajunse în mijlocul cerului.

           Își întinse pe rând mâinile și picioarele, ca să le mai dezmorțească, deoarece trebuia să meargă în patrula de amiază, deși vraciul a insistat să o scape astăzi de îndatoriri. Stea Înaltă, influențat de secundul său o puse pe fată să patruleze la granița cu Clanul Râului, împreună cu Woo Jiho. Un războinic a spus că a găsit semne că cei din clanul vecin au intrat pe teritoriul lor și au furat animale, dovada fiind o dâră de sânge ce ducea spre graniță și trece de ea. Cel mai probabil toate astea aveau să se discute la următoarea Adunare, adică, peste câteva zile. Până atunci Stea Înaltă a decis mărirea numărului de patrule pe acea bucată de graniță.

          Minnie îl aștepta pe bărbat să vină de destul de mult timp, și se săturase deja. Jiho era un nume important în Clanul Vântului, ar trebui ca proprietarul lui să nu facă ceva care să facă lumea să se îndoiască de asta. Cum ar fi întârzierea înainte de o patrulă importantă. Piciorul ei bătea într-un litm alert pe pământ, iar ea abia se stăpânea să nu meargă direct la Stea Înaltă să-i spună despre situație.

          Dar se auzi sunet de copite, iar Minnie își întoarse capul să vadă de unde vine.

          Făt-Frumos-ul pe cal alb ar fi fost gelos pe Woo Jiho călare pe cal negru. Elios, făptura la care Jiho ține cel mai mult, mergea mândru spre fată.

          — Te așteptam la grajd, spuse, destul de serios, Jiho.

          — De unde voiai să știu că tu ai chef să mergi călare astăzi? Fata se încruntă.

          — Fugi, ia-ți un cal și vino înapoi aici, spuse bărbatul fără s-o privească.

          Furia lui Minnie s-a transformat în rușine și urechile au început să-i ardă. Ea nu știa să călărească, nu a învățat-o nimeni și nici ea nu a fost atât de curioasă încât să învețe asta. Știa că, dacă i-ar spune, bărbatul și-ar bate joc automat de ea. Trebuia să găsească o scuză, altfel avea să fie cicălită de el până învăța să călărească.

          — Nu am un cal al meu, și nici nu vreau să iau unul de la altcineva.

          În mintea ei, ce tocmai a spus a sunat destul de convingător. Păcat că nu știa că Jiho este un detector de minciuni natural care, după ce o privi în amănunt, oftă. Nu-și putea da seama exact de ce fata nu dorea să călărească, dar în acel moment nu-i păsa, cel mai important era să ajungă la graniță. Cine știe, poate mișeii din Clanul Râului furau animale chiar în acele clipe.

warriors: shadow of the mountain | apply-fiction Where stories live. Discover now