❝Înainte să fie pace, sângele va vărsa sânge și lacul va deveni roșu...❞
Încă de la începutul timpului, pe malul lacului au existat patru clanuri de războinici: Clanul Vântului, al Tunetului, al Umbrelor și al Râului. Acestea au trăit în a...
CAPITOLUL XI — PAZA ȘI ȘORICELUL _____________________________
اوووه! هذه الصورة لا تتبع إرشادات المحتوى الخاصة بنا. لمتابعة النشر، يرجى إزالتها أو تحميل صورة أخرى.
„Nu poate fi adevărat“ se gândea Choi Xiuying „De ce m-am lăsat să cad direct în plasa lui, deparcă eu aș fi căprioara și el vânătorul?“.
În seara aceea, bruneta stătea de pază la intrarea în tabără. Era liniște și întuneric, deci putea să-și aranjeze gândurile o noapte întreagă. Mai ales gândurile despre el. Lee Taeyong devenise tot mai apropiat de ea și de Seo Yoon. Prima dată crezuse că acesta dorea să fie doar prietenos, dar acum putea observa că avea alte planuri. Fusese într-o zi în vizită la casa reginelor pentru că mătușa ei trebuia să nască. Acolo auzise cum femeile povesteau pe la spatele ei de apropierea bruscă dintre ea și Taeyong. A încercat să-și păstreze calmul și să nu sară la beregata femeilor răutăcioase. Din fericire, a reușit, dar în următoarea patrulă, când un ucenic din Clanul Tunetului a fost aproape de a trece granița din greșeală, s-a răstit destul de tare la el, speriindu-l.
Xiuying și-a scuturat capul ca să mai scape de gândurile negative. Trebuia să se concentreze pe ceea ce avea de făcut, deși era aproape sigură că nimeni nu va încerca să atace tabăra în acel moment.
Dar un foșnet îi atrase atenția, unul care nu venea din afară, ci din tabără. Se ridică în picioare și privi în jur, încercând să găsească sursa sunetului. În lumina lunii, o umbră se plimba pe undeva pe lângă casa liderului. Bruneta își ridică o sprânceană, plină de suspiciuni. Trase aer adânc în plămâni și se apropie cu pași lenți de clădire.
Putea distinge acum silueta unui bărbat destul de înalt, care părea că dorește să se furișeze. Dar, cel mai ciudat, nu dorea să o facă în casa liderului, ci afară din tabără. Xiuying se încruntă, și merse direct spre bărbat, care îngheță atunci când îi auzi pași apăsați. Mâna ei se trânti oe umărul lui și-l strase, forțându-l să se întoarcă spre ea.
Hwang Hyunjin o privea cu frică, deși era mai mare în vârstă ca ea.
— Ce cauți afară din casă la ora asta, Hwang? întrebă bruneta și ridică o sprânceană.
— O vânătoare nocturnă, spuse Hyunjin, dar sună mai mult ca o întrebare.
Xiuying oftă și îi dădu drumul. Cu ochii îngustați, se ridică pe vârfuri și-l privi într-un mod aprig.
— Dacă nu vi înapoi până se schimbă tura, îl trimit pe Stea Neagră după tine, spuse cât se poate de serioasă fata.
Băiatul se uită la ea cu o expresie cât se poate de speriată. Îi făcu un semn de adio cu mâna, apoi aproape o luă la fugă spre ieșirea din tabără. Copilul ăsta era mult prea aerian, oare o credea proastă să nu observe că nu avea niciun arc la el? Era intrigată, dar avea să-i spună aceste informații lui Seo Yoon, care avea talentul să-l descoase fără vreo opunere.
