❝Înainte să fie pace, sângele va vărsa sânge și lacul va deveni roșu...❞
Încă de la începutul timpului, pe malul lacului au existat patru clanuri de războinici: Clanul Vântului, al Tunetului, al Umbrelor și al Râului. Acestea au trăit în a...
CAPITOLUL I — VÂNĂTOARE DE CĂPRIOARE ȘI MISTREȚI _____________________________
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Arcașul studia cu atenție împrejurimile pădurii de brazi. Privea în dreapta și în stânga, fiind atentă la orice mișcare și orice foșnet din pădure. Pășea cu grijă prin iarba verde, ținând arcul și săgeata pe poziție, într-o anumită încordare. Era undeva prin mijlocul lui iunie, deci prada de pe teritoriul lor trebuie să fie mai bogată. Fata a slăbit mult în acea iarnă lungă și timpurie, ce a acaparat și trei sferturi din luna martie. Dar acum, copacii își reveneau, animalele se înmulțeau și păsările călătoreau pe cer, cântând fără griji trilul lor veșnic.
Un foșnet la stânga de ea îi atrase atenția. Cu grijă, se întoarse în acea direcție, dar nu se vedea nimic, momentan. Începu să pășească în față, până când ajunse la un tufiș de mure, a căror ramuri le dădu încet într-o parte, ca să poată vedea printre ele. În luminișul din fața ei pășea agale o căprioară, care nici nu se gândea ce pericol o pândea.
Choi Seo Yoon își pregăti arcul, țintind căprioara. Mâinile sale tremurau slab din cauza incordări arcului, dar nu îndeajuns încât să-i strice ținta. Era unul dintre cei mai buni vânători la momentul actual, iar când a fost ucenică l-a avut mentor pe tatăl ei, cu toate că acesta era războinic. Căprioara își ridică brusc capul din iarba ce o mânca. Privea acum un punct fix, dar nu spre Seo Yoon, ci undeva în stânga ei. Fără prea mare zarvă, fata lăsă săgeata să zboare liberă spre animal. Acesta începu să se zbată violent în momentul în care bruneta îi nimerii pântecul. O altă săgeată nimeri făptura în coaste, care se mai roti puțin în cerc, înnebuniți de durere, până să-și piardă puterea și să cadă pe o parte – vedeți voi, săgețile acestea nu erau simple, vârful lor a fost înmuiat în sucul Fructelor Morții, o plantă mortală care se aseamănă cu merișoarele.
Seo Yoon se întoarse spre stânga ei. Nu ea trase lovitura de grație animalului. De undeva dintr-un tufiș din spatele ei răsări o claie de păr negru și scurt, care se îndreaptă rapid spre ea.
— Ei, ce zici, m-am descurcat? întrebă, cumva entuziast, Hwang Hyunjin.
— Să zicem, mormăi fata, posedând brusc o atitudine de mentor. Căprioara te-a auzit și sunt sigură că, dacă nu aș fi tras eu, ar fi fugit. Totuși, de atât de departe ai avut o țintă bună.
— Mulțumesc, Seo Yoon!
Hwang Hyunjin era unul dintre cei mai politicoși vânători, poate doar pentru că a ieșit din faza de ucenic de curând. Cu toate că avea douăzeci și patru de ani împliniți, acesta a trebuit să stea pe tușă pentru trei ani din cauza unui accident și abia apoi a devenit vânător cu drepturi depline. Era un băiat chipeș, care acum îi zâmbea lui Seo Yoon. Fata însă îl privi câteva secunde cu o expresie serioasă, ca întotdeauna, și căută în geanta improvizată de pe umeri plasa, ca să ducă mai ușor făptura în tabără.
